Atenție, sexism!/Caution, sexism alert!

English first. Română după.

YES WE CAN!.png

In our previous posts, we talked about the concept of “normal” and about how we shouldn’t reject it by fear of being judged as rigid conservatives throughout our lives, but rather that we have to embrace it, because many generations, for many hundreds of years, have contributed to what we now call “normal”, improving it and making an increasingly better and more educated world for us. On that same note, I’d like to venture into the realm of feminism with this one post and also a long series of following posts, seeing as this Pandora’s box has been open irreversibly (Pandora – the first woman on Earth who was also too curious for her own good).

I recently saw this video. Why does it have anything to do with what we’ve talked before? Because, just like “normality” has evolved throughout time, so has the woman’s place in the first world society. Thus, the empowerment through victimization movements, as I like to call this activism related to feminism, have lost any possible meaning as we have reached a point where we can’t tell whether a woman has not achieved something because of discrimination, sexism, misogyny, you name it, or because of other objective factors that should be taken into account.

Why is this bad? Because feminism urges women to look at every negative (or seemingly negative) experience they face through a discrimination lens, as if it’s the only possible cause for failure. It does not teach them to be strong, but rather that they aren’t prone to mistakes, the obvious conclusion being that a possible failure can only have external causes. This gives them a sense of entitlement, similar to that of a child who was too spoiled by his parents. They are being manipulated to believe that they should just be handed things for which they might just not be suited.

In the video that made me write today we can watch a series of women who praise themselves (not even one another) for managing to get their work done during their period. Great, just like any other woman who has ever existed and will ever exist. I cannot for the life of me understand the meaning of this message anyway. Naturally, women are equal to men, but actually they deserve some extra recognition for being able to work during their period? (Although, in the spirit of female indecision, I also witnessed a movement where feminists demanded from their employers paid leave during their period, also in the name of feminism.)

There are many women who suffer in this country and in the whole world, for various reasons. But their voices are not heard, they do not even complain, nor will they ever be heard because of noisy women who want to gain power under the pretext of discrimination. And don’t even get me started on the fact that this noise is somehow only made around the most comfortable of professions. Feminists suffer from nostalgia, they justify their actions by giving examples from the past, which are no longer relevant or applicable, thus removing any personal responsibility to earn the respect that they so longingly yearn.

[RO]

În postările anterioare am vorbit despre noțiunea de „normal” și despre cum nu ar trebui să-l respingem cu frica de a rămâne niște conservatori rigizi toată viața noastră, ci ar trebui să-l îmbrățișăm, pentru că multe generații, timp de multe sute de ani, au contribuit la ceea ce denumim acum „normal”, îmbunătățindu-l și creând o lume din ce în ce mai bună și mai educată pentru noi. În aceeași idee, aș vrea să ating puțin tema feminismului, într-un text dintr-un lung șir de texte (probabil) ce vor urma odată ce am deschis această cutie a Pandorei (prima femeie prea curioasă pentru binele ei de pe Pământ).

Recent am văzut acest videoclip. De ce are legătură cu ce am vorbit până acum? Pentru că, asemănător „normalului”, și locul femeii în societate, în lumea întâia, a evoluat considerabil, până la normal, aș îndrăzni, odată cu trecerea timpului. Astfel, mișcările de emancipare prin victimizare, așa cum observ că devin toate activitățile legate de feminism, au cu atât mai puțină valoare cu cât am ajuns într-un punct în care nu putem să ne dăm seama dacă o femeie nu a obținut ceva din cauza discriminării, sexismului, misoginismului și ce mai vreți voi, sau pentru că au fost de vină alți factori cât se poate de obiectivi.

De ce asta nu e bine? Pentru că feminismul îndeamnă femeile să privească fiecare experiență negativă (sau aparent negativă) cu care se confruntă ca fiind cauzată exclusiv de discriminare. Nu le învață să fie puternice, ci le învață că nu pot greși, concluzia evidentă fiind că un eventual eșec poate avea doar cauze externe. Astfel apare simțul îndreptățirii, asemănător cu cel al unui copil prea răsfățat de părinți. Sunt manipulate să creadă că li se cuvin unele drepturi pentru care e foarte posibil să nu fie potrivite.

În videoclipul care m-a făcut să scriu astăzi, o serie de femei care bănuiesc că au fost plătite pentru asta, se bat pe umăr singure pentru faptul că reușesc să își ducă munca la îndeplinire în timpul menstruației. Perfect, exact la fel ca orice altă femeie care a existat și va exista. Nu reușesc nicicum să găsesc sensul acestui mesaj. Până la urmă, femeile sunt egale cu bărbații, dar merită puțină recunoaștere în plus pentru faptul că reușesc să fie apte de muncă în timpul menstruației? (Deși, în spiritul indeciziei feminine, am văzut o mișcare în care feministele solicitau de la angajatori zile libere plătite în timpul menstruației, tot în numele feminismului.)

Sunt multe femei care suferă în țară și în lume, din diverse motive. Dar vocile lor nu se aud, ele nici nu se plâng, și nici nu ar avea loc de femeile care vor să obțină putere cu pretextul discriminării. Iar domeniile asaltate de feminism sunt și ele dintre cele mai comode, dar pe tema asta, cu altă ocazie. Feministele suferă de nostalgie, își justifică acțiunile cu exemple din trecut, care nu mai au relevanță sau aplicabilitate, scutindu-se astfel de orice responsabilitate personală de a câștiga respectul atât de râvnit.