Tot ce trebuie să știi despre alegerile europarlamentare. Pasul IV: ALDE

59951315_177436169857243_7798041926556450816_n.png

Campania electorală a început, iar dacă v-ați săturat de milioanele de afișe, bannere, panouri, fluturași și pliante, false sau nu, frumos colorate sau nu, care nu transmit niciun mesaj și nu oferă nicio informație, aici este locul unde găsiți sinteza tuturor programelor partidelor candidate la alegerile europarlamentare din 26 mai. Astăzi am ajuns la ALDE, partidul care se descrie ca fiind de centru-dreapta, cu o doctrină liberală, care îl are în frunte pe președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu.

ALDE = Partidul Alianța Liberalilor și Democraților

Președinte – Călin Popescu Tăriceanu

Înființare – 19 iunie 2015, prin fuziunea Partidului Liberal Reformator cu Partidul Conservator

Slogan – „Redăm România românilor”, #EUrespectRomânia

Având în vedere că postările noastre au ca scop gruparea informațiilor necesare pentru o un vot în relativă cunoștință de cauză, sursele noastre sunt exact ceea ce ne oferă fiecare candidat. Astfel, de la fiecare partid am cules ceea ce ei înșiși au considerat că este important să împartă cu noi (aici, de pe site-ul 2019.alde.ro). Spun asta pentru că, dacă ați observat că unele postări sunt mai bogate în detalii decât altele, asta este fiindcă partidul candidat a pus la dispoziție o cantitate mai mare de informații. Așadar, să vedem ce planuri și ce candidați are ALDE pentru Parlamentul European.

  1. „Europa coeziunii – Nu lăsăm pe nimeni în urmă”: ne îndeamnă să cerem fonduri europene;
  2. „Europa sănătoasă – Sănătatea românilor nu se negociază!”: ne garantează accesul la medicamente și „terapii inovatoare”;
  3. „Europa competitivă – Şi noi putem fi cei mai buni!”: ne garantează subvenții mai mari în agricultură;
  4. „Europa nediscriminatorie – Dublul standard, interzis!”: ne garantează produse de calitate mai bună în magazine;
  5. „Europa libertăţii: Schengen – Lupta e grea, dar o vom câştiga!”: ne garantează accesul la spațiul Schengen;
  6. „Europa viitorului – Tinerii noştri, de nepreţuit!”: ne garantează mai multe fonduri pentru programul Erasmus;
  7. „Europa tuturor – Munca ta trebuie răsplătită!”: ne garantează „salariu și beneficii sociale corecte”;
  8. „Europa energiei sustenabile – România, jucător pe piaţa energiei!”: ne garantează asigurarea stabilității energetice și apărarea intereselor strategice ale României;
  9. „Europa dunăreană – Autostrada fluviala până în Vest!”: ne garantează Dunărea navigabilă tot anul, modernizarea porturilor, investirea în transportul mai ieftin de mărfuri până în vest;
  10. „Europa întreagă – Noi am putut, pot si ei!”: ne garantează implicarea României în integrarea europeană a Moldovei și celorlalte țări din Balcanii de Vest. „România e capabilă să-și asume rolul de lider regional”;
  11. „Europa solidară – Împreună egali suntem mai puternici!”: ne garantează că vom fi parteneri egali în UE și vom lua împreună toate deciziile importante.

Aceasta este oferta publicată de ALDE pentru locurile în Parlamentul European. Din păcate, mai multe detalii nu există, astfel că nu avem o prezentare a modalităților prin care aceste scopuri pot fi atinse. Numitorul comun al acestor puncte pare a fi, totuși, solicitarea unor sume mai mari Uniunii pentru domeniile menționate.

În ceea ce-i privește pe reprezentanții partidului, cei care vor urma să ne reprezinte și pe noi în PE, aceștia sunt:

  1. Norica Nicolai – 61 de ani, deputat în PE din 2009. A fost procuror până în 1991, după care a părăsit procuratura și a fost consilier juridic, iar până în 1997 a fost și avocat în baroul Călărași. A început cariera politică în PNȚCD, apoi a intrat în PNL, iar acum face parte din ALDE. În 2007, Călin Popescu Tăriceanu a desemnat-o pentru funcția de ministru al justiției, însă Traian Băsescu a refuzat să o confirme. Este de părere că Uniunea a ajuns „prea politizată, prea subiectivă, cu prea mult dublu standard” și dorește reformarea acesteia, precum și acordarea mai multor fonduri către România, pentru că „distribuția banilor europeni trebuie să aibă în vedere reducerea decalajelor între regiunile din interiorul UE”.
  2. Daniel Barbu – 61 de ani, istoric, fost ministru al culturii, fost președinte al Autorității Electorale Permanente, absolvent al Academiei de Artă din București. A fost unul dintre inițiatorii legii speciale pentru Roșia Montană (care a generat atâtea proteste). La 22 aprilie, a fost pus sub urmărire penală de către DNA pentru infracțiunea de neurmărire conform legii a respectării destinației subvențiilor acordate formațiunilor politice.
  3. Renate Weber – 63 de ani, europarlamentar din 2007, avocat în baroul București până în 2004, militantă pentru drepturile omului. La fel ca și Norica Nicolai, a declarat că nu susține referendumul din 26 mai și nu îndeamnă alegătorii să voteze. Critică atât președintele țării, cât și oficialitățile Uniunii Europene și susține că UE ar trebui să pună pe primul plan țările mai puțin dezvoltate.
  4. Ovidiu Silaghi – 56 de ani, inginer, fost ministru al transporturilor, fost ministru pentru IMM, comerț și mediu de afaceri. Și-a început cariera politică în PNL, în 1990. S-a aflat sub urmărire penală pentru trafic de influență vreme de 5 ani, până în 2018 când dosarul a fost clasat. Susține, de asemenea, că autoritățile UE au avut un comportament inacceptabil față de România și are îndemnuri naționaliste față de viitorii europarlamentari români.
  5. Varujan Vosganian – 60 de ani, economist, scriitor, vicepreședinte ALDE, deputat. Este susținător al unirii Moldovei cu România, declarând că atât timp cât există două state separate (România și Republica Moldova), „poporul român va fi ultimul popor care va purta rușinea de a fi divizat de o frontieră artificială”. A fost ministru al economiei, atât în guvernul Tăriceanu cât și în guvernul Ponta. DIICOT a solicitat de 2 ori începerea urmăririi penale pentru complot și subminarea economiei naționale, însă Senatul a respins ambele solicitări. La fel ca și candidații precedenți, susține neparticiparea la referendumul organizat tot pe 26 mai.
  6. Andrei Dominic Gerea – 50 de ani, economist, în prezent deputat, vicepreședinte ALDE.

În episodul următor, PNL.

Tot ce trebuie să știi despre alegerile europarlamentare. Pasul III: Alianța USR PLUS

57417776_353810031909929_4308198118848987136_n

Slogan (sau unul dintre ele): „Fără hoție ajungem departe”

Alianța USR PLUS s-a format special pentru aceste alegeri și, neavând sprijinul anilor de notoriertate și popularitate, au trebuit să țină pasul prin mult efort pentru vizibilitate și atenție. Au  un website special pentru alegeri, astfel că ne e mai ușor să obținem informații cu privire la platforma lor. Dacă nu ați vizitat site-ul până acum (https://www.usrplus.ro/), conținutul acestuia se împarte între critica lui Dragnea & restul corupților (cuvintele lor, nu ale noastre) și informații concrete cu privire la activitățile și proiectele lor. Pe Facebook, lucrurile stau puțin diferit, întrucât platforma le permite să vorbească mai mult, mai informal și cam despre orice vor ei. Ceea ce nu e un lucru rău, pentru că un competitor nou trebuie să se facă văzut, iar strategia lor de PR e destul de bună față de scopul pe care vor să îl atingă.

Oferta lor politică acoperă foarte multe domenii, de la justiție, la educație, până la o armată europeană. Totul în oferta lor presupune măsuri luate la nivel european, mulate cumva pe ce are și România nevoie. Ca exemplu:

  • Justiție: propun crearea la nivel european a unei legislații uniforme privind infracțiunile de corupție, ceea ce înseamnă să fie aceleași reguli pentru toată lumea, care să nu poată fi modificate la nivel național de fiecare dată când se mai deschide un dosar penal pentru cineva important. Vor să impună măsuri care să asigure și să apere independența presei și accesul facil la informațiile de interes public, să securizeze granițele, să asigure respectarea drepturilor cetățenilor români în UE, drepturile consumatorilor și altele.
  • Sănătate: în afară de promisiunea de a construi și moderniza spitalele, care este, probabil, cea mai arzătoare dorință a românilor (conform Facebook), propun și introducerea unor standarde europene pentru calitatea serviciilor și a managementului din spitale, accesul la o rețea regională pentru transplant, reguli noi pentru accesul la medicamente și programe de prevenție, bazate pe nutriție și educație în sănătate.
  • În educație, se concentrează mai mult pe măsuri sociale, pentru a facilita accesul la educație a celor care abandonează școala, cum ar fi decontarea transportului pe toată perioada de școlarizare și reabilitarea unităților de cazare pentru elevii care stau la distanță. Vor alocarea de fonduri europene pentru dezvoltarea învățământului vocațional, tehnic și agricol, precum și un fond special la nivelul UE numit „Nimeni nu rămâne în urmă”, care se concentrează pe scăderea ratei abandonului școlar. În principiu, ideea ar fi ca școlile să formeze oamenii pentru toate tipurile de meserii.
  • Propun să aderăm la zona euro.
  • În domeniul agricol, și-ar dori „crearea clasei de mijloc la sate, ridicarea ruralului și prin economie non-agrară, dezvoltarea fermelor de familie, asocierea fermierilor, încurajarea lanțului scurt dintre producător și consumator”, prin dezvoltarea fermelor mici/mijlocii, debirocratizarea procedurilor de obținere a fondurilor și recunoașterea europeană a terenurilor agricole ca parte a patrimoniului social și natural local.
  • Nu au omis nici infrastructura și vechea dorință de autostrăzi.
  • Pentru antreprenoriat, propun încurajarea afacerilor de familie, simplificarea și digitalizarea procedurilor de înregistrare a firmelor, educația antreprenorială, dar și un fel de incluziune socială.
  • În ceea ce privește securitatea, Alianța susține „promovarea unei comunități strategice la nivel european și transatlantic care împărtășește aceeași înțelegere a amenințărilor de securitate convenționale și neconvenționale (terorism, atacuri cibernetice, dezinformare, schimbări climatice, fluxuri migratorii)”, precum și o armată europeană.

În mare, cam asta e oferta Alianței pentru PE, însă puteți găsi broșura completă pe site-ul lor menționat mai sus. În ceea ce privește candidații, în fruntea Alianței este Dacian Julien Cioloș, al 64-lea prim-ministru al României, fost ministru al Agriculturii și fost comisar european. În 2018, a înființat Partidul Libertății, Unității și Solidarității, partid de centru, centru-dreapta.

Pe poziția 2 se află Cristian Ghinea, membru USR, politolog și publicist. În 2015 a fost consilier de stat pentru afaceri europene la Cancelaria Guvernului României, iar în 2016 a fost ministrul Fondurilor Europene (în guvernul Cioloș). Ca studii, în România a urmat cursurile SNSPA, iar masteratul l-a obținut la London School of Economics and Political Science.

Pe poziția 3 – Dragoș Nicolae Pîslaru: membru PLUS, fost ministru al muncii în guvernul Cioloș. Are studii în economie, la ASE, London School of Economics and Political Science, precum și doctorat în științe economice.

Pe locul 4 – Clotilde Marie Brigitte Armand: membră USR, consilier la Primăria Sectorului 1 (a candidat pentru primăria sectorului 1, fiind însă clasată pe locul 2 în alegeri). S-a născut în Franța, dar în teritoriul din Caraibe al Franței, în arhipelagul Guadelupa, care este un departament de peste mări al Franței (fun fact, nu prea are relevanță în context). Acum este director general al grupului de firme Egis în România, Bulgaria și Republica Moldova. De la universitatea tehnică École centrale de Paris a obținut diploma de inginer, iar studiile postuniversitare le-a urmat la MIT din Cambridge, Massachusetts.

Pe locul 5 – Ioan Dragoș Tudorache: membru PLUS, judecător, fost șef al Cancelariei premierului și fost ministru de interne în guvernul Cioloș. A participat la misiunea din Kosovo, sub egida ONU, unde a condus departamentul juridic. În prezent, este șef de unitate pentru Politica de returnare și combaterea migrației ilegale din cadrul Direcției Generale Afaceri Interne și Migrație din cadrul Comisiei Europene.

În episodul următor, ALDE.

Gândiri ale Normalului. Partea a II-a

HolyGrail027@1x.jpg

Recent am discutat despre conceptul normalului și normalității dar mai exact am vorbit despre percepția normalității. Mai simplu spus am vorbit despre cum alegem să vedem și să înțelegem normalitatea la nivel de individ, un filtru pur subiectiv pus ca un voal peste realitatea ce ne înconjoară. Am realizat că suntem învățați prin context că normalul e ceva plictisitor, stagnant, lipsit de emoție, ceva ce nu permite progres. Dar la o gândire mai profundă observăm că normalitatea este progresul, este disciplina și frumusețea naturala. Aflăm că normalul are diferite nivele de înțelegere, că este în continuă mișcare si evoluție, pentru că el prin definiție este conturat de opiniile, obiceiurile majorității.

Este destul de logic să concluzionam că odată cu evoluția ,progresul filosofiei și manierismului umanității, normalul suferă același proces de evoluție și îmbunătățire.  Prin numărul imens de oameni care pun la îndoiala acest concept în fiecare zi, și datorită accesului ușor la informație, normalul devine un concept extrem de bine șlefuit. În ziua de azi este mult mai greu să pui la îndoială un consens social și să dezvolți ceva inovator, tocmai datorită acestei evoluții. Acum 500 de ani era considerat inovator, revoluționar omul care sugera să oferim educație tuturor, sau să traducem o carte și în alte limbi decât latina acum aceste idei sunt atât de simple încât simpla lor anchetă insinuează ridicolul.

Indiferent de ce consideră societatea a fi normal sau anormal, este absolut esențial ca toate deciziile comportamentele individuale sa fie luate pe considerente proprii, pe capacitatea individuala de a analiza și critica. Acum având avantajul unei perspective mai ample asupra ideii de normalitate ne putem ghida deciziile printr-un filtru mai puțin influențat de mediu și mai personalizat.

And now for our English thinkers:

Monty-Python-l.jpg

Recently we discussed the concept of normal and normality, but we talked more about the perception of normality. Simply put, we talked about how we choose to see and understand normality at the individual level, a purely subjective filter set as a veil over the reality that surrounds us. We realized that we are taught by context that normal is something boring, stagnant, emotionless, something that does not allow progress. But on a deeper thought we see that normality is progress, discipline and natural beauty. We find that normal has different levels of understanding, that it is constantly moving and evolving, because it is by definition outlined by the opinions, habits of the majority.

It is logical to conclude that with the evolution, progress of mankind’s philosophy and manners, normal suffers the same process of evolution and improvement. With the huge number of people who question this concept every day, and because of their easy access to information, the concept of normal is becoming an extremely polished. Today is much harder to question a social consensus and to develop something innovative, precisely because of this evolution. 500 years ago a person was considered to be innovative, revolutionary if he/she suggested education for all, or the translation a book in different languages, ​​other than Latin, but in our time these ideas are so simple that their simple investigation implies ridicule.

Regardless of what the society considers to be normal or abnormal, it is absolutely essential that all decisions of individual behaviors be taken on their own considerations, on the individual ability to analyze and criticize. Now having the advantage of a wider perspective on the idea of ​​normality, we can guide our decisions through a less influenced and more personalized filter.

Gandiri ale Normalului. Partea I

VG3345-1000x1000.jpg

Este ușor să ajungi într-o extremă, indiferent de natura ei – cumva în evoluția unor concepte se ajunge la un moment în care toți participanții acceptă acel concept ca fiind normalul, iar prin modul în care oamenii înțeleg această idee a normalului, un non-stimulent, tendința naturală a lor este să caute stimuli și să rupă limitele impuse de acest status-quo al normalității.

Sau, mai simplu spus, extremele fac oamenii să pară mai interesanți, inteligenți sau avangardiști (orice ar însemna acest cuvânt, ați observat că singura dată când se folosește acest cuvânt e de obicei de oameni care se consideră avangardiști?).

Eu cred că vorbim de o eroare în percepție, sau un truc psihologic, depinde cum vrei să privești lucrurile (pun intended). Să vezi normalul ca pe un concept rigid, imobil este total greșit, o variantă mai ușor de vizualizat ar fi un interval, un interval ce conține toate valorile, obiceiuri, cuvinte, și norme acceptate de toată societatea pentru buna ei funcționare.

Am spus truc psihologic pentru că o persoană suficient de dibace poate conștientiza și delimita foarte bine ce aparține normalului și ce nu, având posibilități infinite de a exploata oameni sau situații pentru profit sau atenție. În mod interesant, aceste comportamente pot exista în mod conștient sau nu, ba chiar putem intra și în sfera patologicului.

Unul din cele mai distribuite citate legate de normalitate pe absolut toate mediile sociale este cel al lui Vincent Van Gogh “Normalitatea este un drum pavat: Este confortabil de mers, dar nu cresc flori pe el”. Aici îmi doresc să schimb opinia cititorului, normalul nu este doar un drum comod, este piatra rupta din munte de spatele minerului, e unealta ce îi dă forma, este inovația umanității și eficienta necesității. Normalul conține disciplina mută a sute de generații pe care toți ne sprijinim, normalul conține profunzime și sentimente greu de inteles, dar extraordinare de descoperit.

Profesorul meu de filosofie avea o vorba foarte draguta, “cel mai greu lucru în lumea asta copii, e să fii normal!” Aș vrea să aud și opiniile voastre pe acest subiect, nu ezitați să le împărtășiți!

index

Now for our English speaking thinkers!

It’s easy to get to an extreme regardless of its nature – somehow in the evolution of concepts it comes to a moment when all participants accept that concept as normal, and by the way people understand this idea of ​​normal, a non- stimulant, their natural tendency is to seek stimuli and break the limits imposed by this status quo of normality.

Or, simply, extremes make people look more interesting, intelligent or avant-garde (whatever that word means, have you noticed that the only time that this word is used is people who consider themselves avant-garde?).

I think we’re talking about an error in perception, or a psychological trick, depends on how you want to look at things (put intended). To see normal as a rigid, immobile concept is totally wrong, a more readable version would be a range, a range that contains all the values, habits, words, and norms accepted by the whole society for its proper functioning.

I say a psychological trick because a sufficiently skilled person can well know and delineate what belongs to normality and what does not, having infinite possibilities to exploit people or situations for profit or attention. Interestingly, these behaviors may exist consciously or not, and we can even enter the pathology.

One of the most shared quotes about normality on all social media is Vincent Van Gogh’s “Normality is a paved road: It’s comfortable to walk, but no flowers grow on it.” Here is where I want to change the reader’s mind, normality is not just a convenient way, it is the rock being broken out of the mountain by the miner, the tool that gives it its shape, is the innovation of humanity and the efficiency of necessity. Normality contains the silent discipline of hundreds of generations that we all lay our heads on, the normal contains depths and feelings that are hard to understand but extraordinary to discover.

My philosophy professor had a very nice saying, “the hardest thing to do in this world, children, is to be normal!” I would also like to hear your views on this subject, do not hesitate to share them!

Gandiri Sociale sau Don Quixote pe magarul lui Buridan

magar  Nu stiu cat de mult ii pasa romanului de noua reclama Gillette, suspiciunea mea e ca in spatiul carpato-danubiano-pontic se folosesc mai mult coasa, sabia ninja si iataganul, dar am vazut ca sunt oameni mai tineri si mai confuzi in legatura cu problema pe care incearca sa o ridice aceasta companie taietoare de mustaturi si probleme sociale. Si aici nu incerc sa supar acest popor brav si mandru, dar in principiu pe noi problemele vestice ne lovesc asa ca un ecou abia inteles, si de obicei tinde sa se manifeste in aceeasi maniera, prost inteles.
Pe scurt noua reclama Gillette incearca sa ne sensibilizeze la problemele barbatilor inca de la inceputul formarii lor ca oameni, toate invelite intr-un voal pufos de feminism, pentru ca stim cu totii al cui era marul si Discordia nu trecea printr-o perioada de tranzitie. Principalul punct al clipului este acela ca barbatii sunt agresorii iar cei care sufera sunt barbatii care sunt mai sensibili, si cumva dau de inteles ca tot aceia care agreseaza sunt hartuitori sexuali si toxici cu femeile. Clipul se termina cu un apel tot catre barbati sa intervina in situatiile acestea si sa apere lumea sensibila si inocenta.

A trebuit sa vad clipul asta de aproape 2 minute de mult prea multe ori, si tot de atatea ori m-am oprit la jumatate pentru ca nu stiam ce ma deranjeaza mai tare. Cea mai mare greseala este premiza, la inceputul clipului se contureaza o situatie exagerata si se prezinta ca realitatea de zi cu zi. Si mie imi pare clar ca Gillette nu da doi bani pe Gigel ca isi ia bataie de la colegi pe teren ca manca guma cu partea dreapta, si ca totul e facut sa exploateze noua „ideologie” de „corectitudine politica” in care fiecare persoana e speciala si sensibila la orice adiere sau iluzie de agresiune. Aici apare acel ecou de care vorbeam mai sus, ca la americani a aparut treaba asta cu „Corectitudinea” si „Egalitatea”, care sunt niste pervertiri imense la intelesul lor original, si apoi s-a reverberat si in Europa mai bogata iar in ceva timp o fie un al treilea lant din telefonu fara fir in Europa muncitoreasca. Lant ce va aduce noi deformari la concepte deja proaste. O alta chestie deranjanta e feminismul asta subiacent clipului, in primul rand o femeie poate fi agresorul iar in al doilea rand o femeie este perfect capabila sa se apere, vorba aia „Egalitate”.

Las un pic clipul la o parte, si ma adresez noilor generatii (nu ca a mea ar fi prea veche, dar sunt cam la mijloc si pot sa vad mai multe opinii). Cu totii avem experiente neplacute, cu batai la scoala, cu sicanari, si situatii stanjenitoare sau stupide, fie ca ele se intampla acasa, la scoala sau pe strada. Nu este nici prima oara cand se intampla unei generatii si garantez ca nu va fi nici ultima, eu cred ca e in natura noastra umana, de mamifer social sa ne plasam intr-un loc pe ierarhia mediului nostru. Iar mai ales cand vorbim de varste tinere trebuie inteles ca nimeni nu intelege cum functioneaza sistemul asta dubios in care ne perindam si totul este instinctual: daca copilul ala iti zice un lucru urat si primeste aprobarea grupului pentru ca stimuleaza cu o emotie acel grup, de exemplu, ii amuza, iar acel copil va continua sa repete acel act pentru aceeasi aprobare si astfel urcand in ierarhia sociala. In acelasi stil se foloseste si frica prin intimidarea fizica sau psihica. Ideea e ca daca te afli in postura de agresat nu astepta sa te salveze cineva sau sa treaca, mai ales ca asta da de inteles corporatia lama. Cel mai bine scapi de o situatie problematica confruntand acea situatie, si aici nu ma refer la violenta, tactul si inteligenta sunt mult mai eficiente si daca nici asa nu merge cere un sfat de la un adult.

Ma uit la cei de 16-18 ani de acum, si mai ales cei din vest, si vad multa confuzie intr-o perioada definita de confuzie. Noile doctrine au diluat rolurile clasice, un model de barbat sau femeie. Si observ aceeasi diluare si in comportamentele lor, in preocuparile si in final in mentalitatea lor. La nivel de individ nu are relevanta asa mare, dar la nivel de societate lucrurile devin mai complicate, de exemplu parintii mei stiau ca trebuie sa munceasca, sa termine un liceu, mai rar facultate, si sa intre voiosi in campul muncii totul spre binele Socialist in care toti dansau in lapte si se inveleau cu paine. Clar ca nu erau lucrurile ideale, dar a fost o generatie care si-a stiut pozitia in societate, si a stiut ce isi doreste de la societate, fapt concretizat in 1989. Tragand paralela cu tinerii de astazi, mai mult cei din vest, vad multa pasivitate, mult activism fantoma unde ne prefacem pe internet ca suntem preocupati de o cauza nobila in speranta ca si noi devenim nobili, o generatie de sensibili, de suparati, si convinsi ca cineva ii oprima. Asa ca va rog sa scoateti capul din ceata, sa va formulati gandurile voastre si sa constientizati ca mediile sociale in care existati un concepute de niste oameni care au in cap cum sa extraga bani din voi, nu cum sa va educe.

Gandiri Etice (Sociale/Comportamentale/Satirice)

De fiecare data cand  moare o persoana, e sigur sa presupunem ca este un eveniment tragic. Este in natura umana sa privim moartea cu teama si chiar ca pe un subiect tabu, dar ceea ce gasesc ciudat este noul comportament ce vehiculeaza pe mijloacele media (facebook, instagram, twitter) atunci cand o celebritate face cunostinta cu eterna purtatoare de coasa. Odata semnalat acest lucru, in mediul online apar hoarde admiratori noi si vechi, de oameni devastati si profund indurerati. Numai ca, fara sa inteleaga, ei transforma totul intr-o manifestare grotesca si superficiala de doliu ce genereaza un val de sensibilizare fortata asupra oamenilor de rand. Care in mod ciudat sunt pusi in fata unei decizii: sa fie onesti si sa recunoasca ca in ciuda faptului ca este trist cand cineva moare, in principiu de fapt nu le pasa (ceea ce e destul de dificil de recunoscut intr-un subiect delicat ca moartea) sau sa participe la acest doliu fals.

Situatia este foarte ciudat de discutat si dezbatut, pentru ca multe din manifestari nu sunt constientizate, iar intentiile in exprimarea unei opinii in acest context sunt la fel de variate ca si oamenii care iau parte. Dar, dupa suficient timp si observatie, incep sa se arate tipare, tipare care sunt generate de societatea actuala si de valorile ce ne sunt oferite pentru consum. Poate ca pentru generatiile trecute valorile se dezvoltau altfel, dar pentru societatea de astazi majoritatea valorilor sau conceptelor noastre pot fi echivalente unui bun comercial, ce este oferit pentru consum. Si aici nu vreau sa insinuez existenta unui cabal nebun de oameni obsedati de dominatie globala, sau alte teorii conspirationiste, eu vorbesc de ceva mult mai simplu si care cateodata poate fi mult mai rau, profitul.

In general, in societatea actuala un om adult are doua parti intr-o zi – una de munca, in care produce banii, si alta de consum in care ii cheltuie si isi „reincarca bateriile”. Ceea ce eu gasesc fascinant este ca toata rutina asta e atat de bine introdusa in mintea noastra ca nu putem avea alt concept decat aceasta, si chiar ideea noastra de fericire devine un profit infinit care sa sustina un consum. Ce vreau sa subliniez este ca un om, odata ajuns in a doua parte a zilei, aceea de consum, va cauta ceva care sa nu il solicite fizic sau intelectual, lucru absolut normal pentru ca isi epuizeaza toate resursele la locul munca. Transpus in realitate asta inseamna ca o sa aibă nevoie de media, de „entertainment”  si se va uita la televizor/facebook/netflix etc. la ceva care il transpune intr-o lume diferita si pe placul lui/ei.

Toate astea au legatura cu setul de valori consumat de noi, deoarece aici capata importanta la ce se uita cel mai mult toata lumea, care este mediul preferat de a scapa de realitate, si automat furnizorii acestor servicii vor oferi mai mult din ce se cere. Regula e simpla iar ei, ca noi toti, sunt in cautarea profitului ce le sustin obiceiurile de consum. Dar acest consum excesiv media nu se traduce automat in consum de calitate, ci doar o rezolvare usoara a unei probleme imediate, ce atrage cu ea implementarea in masa a unor seturi de valori extrem de superficiale. Suficient de superficiale cat sa faca oamenii sa nu realizeze toate actiunile pe care le fac, sa nu detina filtrul critic al realitatii proprii, astfel incat sa reactioneze in mod pasiv si emotional la toate curentele induse, fie ele economice, sociale, culturale.

Un impact impresionant ce il poate avea asupra mintii este modul in care se transmite acest mediu. De exemplu, un film este in sine o experienta vizuala, in care absorbi informatia, te transpui in actiune si reactionezi pasiv la evenimente, de obicei comasate in doua ore. Vazut din perspectiva asta, devine foarte evident ca oamenii o sa inceapa sa isi dezvolte o gandire pasiva la evenimentele din jur, bazata pe raspunsuri emotionale, instinctuale, dirijate de un subconstient extrem de influentat de mediul pe care alegi sa il consumi.

Astfel daca te gasesti in postura mea, si te-ai saturat de actiunile superficiale oamenilor din mediul tau online sau offline, poate te va linisti ideea ca nu esti singurul si ca totul are o explicatie.