Tot ce trebuie să știi despre alegerile europarlamentare. Pasul IV: ALDE

59951315_177436169857243_7798041926556450816_n.png

Campania electorală a început, iar dacă v-ați săturat de milioanele de afișe, bannere, panouri, fluturași și pliante, false sau nu, frumos colorate sau nu, care nu transmit niciun mesaj și nu oferă nicio informație, aici este locul unde găsiți sinteza tuturor programelor partidelor candidate la alegerile europarlamentare din 26 mai. Astăzi am ajuns la ALDE, partidul care se descrie ca fiind de centru-dreapta, cu o doctrină liberală, care îl are în frunte pe președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu.

ALDE = Partidul Alianța Liberalilor și Democraților

Președinte – Călin Popescu Tăriceanu

Înființare – 19 iunie 2015, prin fuziunea Partidului Liberal Reformator cu Partidul Conservator

Slogan – „Redăm România românilor”, #EUrespectRomânia

Având în vedere că postările noastre au ca scop gruparea informațiilor necesare pentru o un vot în relativă cunoștință de cauză, sursele noastre sunt exact ceea ce ne oferă fiecare candidat. Astfel, de la fiecare partid am cules ceea ce ei înșiși au considerat că este important să împartă cu noi (aici, de pe site-ul 2019.alde.ro). Spun asta pentru că, dacă ați observat că unele postări sunt mai bogate în detalii decât altele, asta este fiindcă partidul candidat a pus la dispoziție o cantitate mai mare de informații. Așadar, să vedem ce planuri și ce candidați are ALDE pentru Parlamentul European.

  1. „Europa coeziunii – Nu lăsăm pe nimeni în urmă”: ne îndeamnă să cerem fonduri europene;
  2. „Europa sănătoasă – Sănătatea românilor nu se negociază!”: ne garantează accesul la medicamente și „terapii inovatoare”;
  3. „Europa competitivă – Şi noi putem fi cei mai buni!”: ne garantează subvenții mai mari în agricultură;
  4. „Europa nediscriminatorie – Dublul standard, interzis!”: ne garantează produse de calitate mai bună în magazine;
  5. „Europa libertăţii: Schengen – Lupta e grea, dar o vom câştiga!”: ne garantează accesul la spațiul Schengen;
  6. „Europa viitorului – Tinerii noştri, de nepreţuit!”: ne garantează mai multe fonduri pentru programul Erasmus;
  7. „Europa tuturor – Munca ta trebuie răsplătită!”: ne garantează „salariu și beneficii sociale corecte”;
  8. „Europa energiei sustenabile – România, jucător pe piaţa energiei!”: ne garantează asigurarea stabilității energetice și apărarea intereselor strategice ale României;
  9. „Europa dunăreană – Autostrada fluviala până în Vest!”: ne garantează Dunărea navigabilă tot anul, modernizarea porturilor, investirea în transportul mai ieftin de mărfuri până în vest;
  10. „Europa întreagă – Noi am putut, pot si ei!”: ne garantează implicarea României în integrarea europeană a Moldovei și celorlalte țări din Balcanii de Vest. „România e capabilă să-și asume rolul de lider regional”;
  11. „Europa solidară – Împreună egali suntem mai puternici!”: ne garantează că vom fi parteneri egali în UE și vom lua împreună toate deciziile importante.

Aceasta este oferta publicată de ALDE pentru locurile în Parlamentul European. Din păcate, mai multe detalii nu există, astfel că nu avem o prezentare a modalităților prin care aceste scopuri pot fi atinse. Numitorul comun al acestor puncte pare a fi, totuși, solicitarea unor sume mai mari Uniunii pentru domeniile menționate.

În ceea ce-i privește pe reprezentanții partidului, cei care vor urma să ne reprezinte și pe noi în PE, aceștia sunt:

  1. Norica Nicolai – 61 de ani, deputat în PE din 2009. A fost procuror până în 1991, după care a părăsit procuratura și a fost consilier juridic, iar până în 1997 a fost și avocat în baroul Călărași. A început cariera politică în PNȚCD, apoi a intrat în PNL, iar acum face parte din ALDE. În 2007, Călin Popescu Tăriceanu a desemnat-o pentru funcția de ministru al justiției, însă Traian Băsescu a refuzat să o confirme. Este de părere că Uniunea a ajuns „prea politizată, prea subiectivă, cu prea mult dublu standard” și dorește reformarea acesteia, precum și acordarea mai multor fonduri către România, pentru că „distribuția banilor europeni trebuie să aibă în vedere reducerea decalajelor între regiunile din interiorul UE”.
  2. Daniel Barbu – 61 de ani, istoric, fost ministru al culturii, fost președinte al Autorității Electorale Permanente, absolvent al Academiei de Artă din București. A fost unul dintre inițiatorii legii speciale pentru Roșia Montană (care a generat atâtea proteste). La 22 aprilie, a fost pus sub urmărire penală de către DNA pentru infracțiunea de neurmărire conform legii a respectării destinației subvențiilor acordate formațiunilor politice.
  3. Renate Weber – 63 de ani, europarlamentar din 2007, avocat în baroul București până în 2004, militantă pentru drepturile omului. La fel ca și Norica Nicolai, a declarat că nu susține referendumul din 26 mai și nu îndeamnă alegătorii să voteze. Critică atât președintele țării, cât și oficialitățile Uniunii Europene și susține că UE ar trebui să pună pe primul plan țările mai puțin dezvoltate.
  4. Ovidiu Silaghi – 56 de ani, inginer, fost ministru al transporturilor, fost ministru pentru IMM, comerț și mediu de afaceri. Și-a început cariera politică în PNL, în 1990. S-a aflat sub urmărire penală pentru trafic de influență vreme de 5 ani, până în 2018 când dosarul a fost clasat. Susține, de asemenea, că autoritățile UE au avut un comportament inacceptabil față de România și are îndemnuri naționaliste față de viitorii europarlamentari români.
  5. Varujan Vosganian – 60 de ani, economist, scriitor, vicepreședinte ALDE, deputat. Este susținător al unirii Moldovei cu România, declarând că atât timp cât există două state separate (România și Republica Moldova), „poporul român va fi ultimul popor care va purta rușinea de a fi divizat de o frontieră artificială”. A fost ministru al economiei, atât în guvernul Tăriceanu cât și în guvernul Ponta. DIICOT a solicitat de 2 ori începerea urmăririi penale pentru complot și subminarea economiei naționale, însă Senatul a respins ambele solicitări. La fel ca și candidații precedenți, susține neparticiparea la referendumul organizat tot pe 26 mai.
  6. Andrei Dominic Gerea – 50 de ani, economist, în prezent deputat, vicepreședinte ALDE.

În episodul următor, PNL.

Tot ce trebuie să știi despre alegerile europarlamentare. Pasul III: Alianța USR PLUS

57417776_353810031909929_4308198118848987136_n

Slogan (sau unul dintre ele): „Fără hoție ajungem departe”

Alianța USR PLUS s-a format special pentru aceste alegeri și, neavând sprijinul anilor de notoriertate și popularitate, au trebuit să țină pasul prin mult efort pentru vizibilitate și atenție. Au  un website special pentru alegeri, astfel că ne e mai ușor să obținem informații cu privire la platforma lor. Dacă nu ați vizitat site-ul până acum (https://www.usrplus.ro/), conținutul acestuia se împarte între critica lui Dragnea & restul corupților (cuvintele lor, nu ale noastre) și informații concrete cu privire la activitățile și proiectele lor. Pe Facebook, lucrurile stau puțin diferit, întrucât platforma le permite să vorbească mai mult, mai informal și cam despre orice vor ei. Ceea ce nu e un lucru rău, pentru că un competitor nou trebuie să se facă văzut, iar strategia lor de PR e destul de bună față de scopul pe care vor să îl atingă.

Oferta lor politică acoperă foarte multe domenii, de la justiție, la educație, până la o armată europeană. Totul în oferta lor presupune măsuri luate la nivel european, mulate cumva pe ce are și România nevoie. Ca exemplu:

  • Justiție: propun crearea la nivel european a unei legislații uniforme privind infracțiunile de corupție, ceea ce înseamnă să fie aceleași reguli pentru toată lumea, care să nu poată fi modificate la nivel național de fiecare dată când se mai deschide un dosar penal pentru cineva important. Vor să impună măsuri care să asigure și să apere independența presei și accesul facil la informațiile de interes public, să securizeze granițele, să asigure respectarea drepturilor cetățenilor români în UE, drepturile consumatorilor și altele.
  • Sănătate: în afară de promisiunea de a construi și moderniza spitalele, care este, probabil, cea mai arzătoare dorință a românilor (conform Facebook), propun și introducerea unor standarde europene pentru calitatea serviciilor și a managementului din spitale, accesul la o rețea regională pentru transplant, reguli noi pentru accesul la medicamente și programe de prevenție, bazate pe nutriție și educație în sănătate.
  • În educație, se concentrează mai mult pe măsuri sociale, pentru a facilita accesul la educație a celor care abandonează școala, cum ar fi decontarea transportului pe toată perioada de școlarizare și reabilitarea unităților de cazare pentru elevii care stau la distanță. Vor alocarea de fonduri europene pentru dezvoltarea învățământului vocațional, tehnic și agricol, precum și un fond special la nivelul UE numit „Nimeni nu rămâne în urmă”, care se concentrează pe scăderea ratei abandonului școlar. În principiu, ideea ar fi ca școlile să formeze oamenii pentru toate tipurile de meserii.
  • Propun să aderăm la zona euro.
  • În domeniul agricol, și-ar dori „crearea clasei de mijloc la sate, ridicarea ruralului și prin economie non-agrară, dezvoltarea fermelor de familie, asocierea fermierilor, încurajarea lanțului scurt dintre producător și consumator”, prin dezvoltarea fermelor mici/mijlocii, debirocratizarea procedurilor de obținere a fondurilor și recunoașterea europeană a terenurilor agricole ca parte a patrimoniului social și natural local.
  • Nu au omis nici infrastructura și vechea dorință de autostrăzi.
  • Pentru antreprenoriat, propun încurajarea afacerilor de familie, simplificarea și digitalizarea procedurilor de înregistrare a firmelor, educația antreprenorială, dar și un fel de incluziune socială.
  • În ceea ce privește securitatea, Alianța susține „promovarea unei comunități strategice la nivel european și transatlantic care împărtășește aceeași înțelegere a amenințărilor de securitate convenționale și neconvenționale (terorism, atacuri cibernetice, dezinformare, schimbări climatice, fluxuri migratorii)”, precum și o armată europeană.

În mare, cam asta e oferta Alianței pentru PE, însă puteți găsi broșura completă pe site-ul lor menționat mai sus. În ceea ce privește candidații, în fruntea Alianței este Dacian Julien Cioloș, al 64-lea prim-ministru al României, fost ministru al Agriculturii și fost comisar european. În 2018, a înființat Partidul Libertății, Unității și Solidarității, partid de centru, centru-dreapta.

Pe poziția 2 se află Cristian Ghinea, membru USR, politolog și publicist. În 2015 a fost consilier de stat pentru afaceri europene la Cancelaria Guvernului României, iar în 2016 a fost ministrul Fondurilor Europene (în guvernul Cioloș). Ca studii, în România a urmat cursurile SNSPA, iar masteratul l-a obținut la London School of Economics and Political Science.

Pe poziția 3 – Dragoș Nicolae Pîslaru: membru PLUS, fost ministru al muncii în guvernul Cioloș. Are studii în economie, la ASE, London School of Economics and Political Science, precum și doctorat în științe economice.

Pe locul 4 – Clotilde Marie Brigitte Armand: membră USR, consilier la Primăria Sectorului 1 (a candidat pentru primăria sectorului 1, fiind însă clasată pe locul 2 în alegeri). S-a născut în Franța, dar în teritoriul din Caraibe al Franței, în arhipelagul Guadelupa, care este un departament de peste mări al Franței (fun fact, nu prea are relevanță în context). Acum este director general al grupului de firme Egis în România, Bulgaria și Republica Moldova. De la universitatea tehnică École centrale de Paris a obținut diploma de inginer, iar studiile postuniversitare le-a urmat la MIT din Cambridge, Massachusetts.

Pe locul 5 – Ioan Dragoș Tudorache: membru PLUS, judecător, fost șef al Cancelariei premierului și fost ministru de interne în guvernul Cioloș. A participat la misiunea din Kosovo, sub egida ONU, unde a condus departamentul juridic. În prezent, este șef de unitate pentru Politica de returnare și combaterea migrației ilegale din cadrul Direcției Generale Afaceri Interne și Migrație din cadrul Comisiei Europene.

În episodul următor, ALDE.

Tot ce trebuie să știi despre alegerile europarlamentare. Pasul II: PSD

56751261_582338568901470_6112920493042434048_nLa pasul al doilea din drumul către ziua de 26 mai putem începe să vorbim despre candidații care se vor prezenta pe listele de vot. În topul listei partidelor candidate se află PSD, motiv pentru care vom începe și noi seria cu acest partid. Din păcate am apucat să promitem că vom fi imparțiali, așa că ceea ce urmează poate fi util și informativ, spre deosebire de cum v-am obișnuit.

PSD se declară un „partid de stânga modern şi progresist”. Ce înseamnă că e partid de stânga? cineva s-ar putea întreba. În teorie, asta înseamnă, de la Revoluția franceză încoace, că se supune libertății, dreptății sociale, egalității, progresului social și schimbării. În principiu, susține că statul trebuie să se amestece cât mai mult în treburile cetățeanului ca să îl ajute să progreseze – asta pentru că sursa tuturor inegalităților este societatea, iar inegalitatea trebuie combătută prin ajutorul oferit de stat categoriilor considerate vulnerabile. În ideea asta, PSD zice:

„Vocația noastră de partid de stânga este aceea de a face politică pentru oameni, politica oamenilor care muncesc din greu zi de zi pentru ca la sfârșitul zilei să aibă cu ce să-și plătească întreţinerea, să cumpere haine și mâncare pentru copii, să cumpere medicamente pentru cei bătrâni. Facem politica celor care lucrează în marile întreprinderi, atâtea câte au mai rămas, dar și a celor care lucrează în școli și grădiniţe și care au grijă de copiii noștri, a medicilor și asistentelor care își petrec zilele de naștere și sărbătorile făcând de gardă în spitale. Vom face politica celor mulţi care lucrează în supermarketuri, care nu au sâmbăta și duminica libere, care lucrează multe ore peste program fără să aibă curajul să ceară bani în plus de frica pierderii locului de muncă.”

                                                                                    – secțiunea „Viziune”, http://www.psd.ro

Din păcate, pagina lor dedicată europarlamentarilor PSD nu este funcțională, astfel că nu am avut de unde să obțin informații concrete privitoare la planul lor.

Primele persoane din lista lor de candidați (care cu siguranță ne vor reprezenta în PE):

  1. Rovana Plumb – 58 de ani, ministru al fondurilor europene. Este președinta Organizației de Femei a PSD, a mai fost europarlamentar în 2009 – 2012, când a propus o serie de măsuri pentru combaterea sărăciei femeilor europene. Ca orice membru PSD, DNA a solicitat în 2017 începerea urmăririi penale pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu. Insistă pe Facebook că guvernarea PSD a îmbunătățit economia, salariile și pensiile și critică Partidul Popular European pentru acuzațiile de corupție la adresa României.
  2. Carmen Avram – 53 de ani, jurnalistă, reporter Antena 3 din 2010.
  3. Iulian Claudiu Manda – 43 de ani, vicepreședinte Senat.
  4. Cristian Vasile Terheș – 41 de ani, preot greco-catolic, eliberat din exercițiul funcțiilor sacerdotale
  5. Dan Nica – 59 de ani, actual membru în PE, membru al grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor si Democraților din Parlamentul European. Este și membru al comisiilor pentru industrie, cercetare și energie și pentru relațiile cu Statele Unite ale Americii. Și el a fost trimis în judecată pentru abuz în serviciu în 2016.
  6. Maria Grapini – 65 de ani, actual membru în PE, de profesie inginer textilist. A publicat 4 cărți (informație care nu este neapărat relevantă, dar este totuși ironică, având în vedere relația sa cu limba română).

În episodul următor, alianța 2020 USR PLUS.

Tot ce trebuie să știi despre alegerile europarlamentare. Pasul 1

Heuroparlamentare

Fie că ne place, fie că nu, politica face parte din viețile noastre, ceea ce e puțin ironic având în vedere faptul că țara noastră nu se poate bucura de conceptul clasic de politică, ci de o caricatură coruptă a ei, pentru motivele pe care le știm și de care râdem cu toții (a pagubă). De aceea, noi ne-am scos de la naftalină spiritul civic și ne-am hotărât să facem o serie despre mult așteptatele alegeri europarlamentare; o serie informativă, fără opinii personale și fără remunerații de la partide.

Înainte să luăm la rând partidele care s-au înscris pentru aceste alegeri și să vedem ce reprezentanți au și ce ne promit, ne-am gândit că ar fi bine să începem cu începutul, și anume ce votăm, cum votăm, ce este Parlamentul European și ce fac europarlamentarii odată ce ajung acolo.

  1. Ce votăm?

Lista candidaților cuprinde 23 de partide și 7 candidați independenți. Fiecare partid candidat are, la rândul său, o listă de reprezentanți, care nu poate depăși cu mai mult de 10 numărul de reprezentanți la care are voie România în PE. Asta înseamnă că, dacă România are desemnate 33 de locuri în PE, lista unui partid poate cuprinde maxim 43 de persoane. România a primit un loc în plus față de ultimele alegeri, iar numărul total al europarlamentarilor va scădea de la 751 la 705, totul ca urmare a Brexit (Marea Britanie nu va mai avea reprezentanți în PE).

  1. Cum votăm? Cum funcționează voturile?

Este foarte important de știut faptul că se poate vota oriunde în țară, nu doar în localitatea de reședință. Putem merge la orice secție de votare, unde vom fi înscriși pe o listă suplimentară. Conform legislației europene, fiecare țară trebuie să asigure o reprezentare proporțională a candidaților. Asta înseamnă că cele 33 de locuri disponibile vor fi repartizate proporțional partidelor, în funcție de numărul de voturi pe care l-au obținut. Partidul cu cele mai multe voturi va trimite cel mai mare număr de reprezentanți. Nu vor merge în PE oameni de la un singur partid. Fiind una dintre țările „mici și neprivilegiate”, România are dreptul la un număr destul de mare de eurodeputați, fiind a 6-a țară din UE după numărul de deputați.

  1. Ce este Parlamentul European?

Parlamentul European este, împreună cu Consiliul UE, organul legislativ al Uniunii. Deși nu are și drept de inițiativă legislativă, rolul lui este foarte important, întrucât toate directivele, ordonanțele și deciziile sunt adoptate de aceste instituții. Iar aceste acte se transpun de drept în legislația noastră și sunt obligatorii, cu prioritate față de legea națională. Tot Parlamentul European este și cel care are control asupra bugetului Uniunii și asupra Comisiei Europene (alege președintele Comisiei și aprobă Comisia – poate forța Comisia să demisioneze în urma unei moțiuni de cenzură).

  1. Ce fac europarlamentarii odată ce ajung acolo?

După alegeri, deputații europeni formează grupuri politice, bazate pe o platformă comună. Acum sunt 8 astfel grupuri formate, ele fiind un fel de partide în afara partidelor, la care să adere deputații din fiecare țară conform convingerilor lor. La prima ședință, aleg președintele Parlamentului, apoi aleg noul președinte al Comisiei, iar apoi aprobă întreaga Comisie. Dacă vă întrebați ce primesc oamenii pe care noi îi trimitem în Parlamentul European, ei bine, ei au o indemnizație lunară pentru cheltuieli generale (care în 2019 este în valoare de 4.513 euro), cheltuieli de deplasare la reuniunile Parlamentului, diurnă de 320 de euro pe zi în perioadele de activitate parlamentară, dar și un buget de 24.943 de euro lunar pentru salariile asistenților.

Așadar, în ziua de 26 mai, când veți medita dacă să #stațiacasă sau să mergeți la vot, e bine să aveți undeva într-un colț al minții consecințele votului și în mâinile cui ați vrea să puneți puterea de a legifera pentru Europa.

Realitati – in prag de Centenar

În anul de grație al Domnului 2018 (deși îndrăznesc să spun că încă din 2017), românii de pretutindeni sărbătoresc, cu siglă colorată și tot tacâmul, Centenarul Marii Uniri. Primul contact cu această sărbătoare l-am avut la 1 decembrie 2017, când se sărbătorea aproape Centenarul: instituțiile nu ziceau că sărbătoresc ziua națională, ci eram „în prag de centenar”. Între timp, în populația de rând Centenarul a ajuns așa, ceva sfânt, ceva ce nu e neapărat un eveniment în sine, o realizare a poporului contemporan, dar TREBUIE respectat. Nu-l vedem, nu știm de ce e mai special decât 99 sau 101, dar cu siguranță știm că are o autoritate gigantică în inima românului.

Spațiul virtual-social a dat centenarului o aparență de monstru sacru, ceva ce depășește cu mult conceptul de trecere a timpului și de aniversare, ajungând să semnifice un ideal, un model desăvârșit la care trebuie să aspirăm. Am văzut cum putem să judecăm oamenii prin prisma centenarului, cu titluri precum „De ce suntem pasivi de #CENTENAR?” (da, desigur că are și # în față, altfel nu ar fi serios), sau mentalități de tipul „păi cum, așa ne comportăm, în prag de centenar?!” (de parcă centenarul ar fi noua forță divină care ne judecă faptele). Unii sunt mândri că au absolvit facultatea în anul centenar, ca și cum le-ar conferi mai multă valoare studiilor. Au fost acordate distincții naționale si medalii de onoare cu tematica centenarului. Au fost omagiați oamenii care au împlinit 100 de ani în anul centenarului (nu, nu glumesc, a fost o ceremonie întreagă). Sunt nenumărate exemplele în care cuvântul „centenar” este folosit ca introducere în toate contextele posibile, fie că are sens, fie că nu. O căutare pe Facebook a acestui cuvânt vă va deschide noi orizonturi pe care nu știați că centenarul le-a atins dinainte.

Și pentru că centenarul a atins dimensiuni de dragon din basme pe care locuitorii satului trebuie să-l hrănească zilnic ca să nu-i mănânce, m-am întrebat unde s-a născut acest dragon. Pare bine organizat, are o „identitate vizuală” uniformă, peste tot e aceeași siglă cu același motto – „Sărbătorim împreună”. Aparent, sărbătorim împreună cu Ministerul Culturii și Identității Naționale, unde poartă denumirea de proiect strategic. Strategie pentru ce? Din discursul ministrului, strategie pentru „unitate în diversitate”: dacă vrem să omagiem așa cum se cuvine pe înaintașii noștri care au înfăptuit marele miracol al unirii, trebuie să „ne întrebăm cu ce putem contribui – nu cu vorbe mari ci cu fapte modeste, în fiecare zi – pentru ca România mea să devină România noastră”. Și să ne unim cu toții, indiferent de diferențele religioase, ideologice, de educație sau etnice. Cu alte cuvinte, e o formă de publicitate la nivel național pentru promovarea diversității, cu pretextul omagierii personajelor istorice.

În acest scop a fost creat Comitetul interministerial pentru Centenar, care, n-o să ghiciți niciodată, se află sub conducerea prim-ministrului. Chiar dacă sună ca o entitate puțin comunistă, eu zic să nu vă lăsați păcăliți de prima impresie, e chiar profund comunistă. Acest comitet s-a reunit de câteva ori în acest an, în scopul de a acorda sume mari de bani din bugetul statului pentru diverse activități/evenimente menite să promoveze cultura (atât de diversă) românească și să trezească simțământul patriotic în sufletul de român. Suma totală acordată pentru cele 529 de proiecte aprobate este de 150 de milioane lei, iar printre ele se numără:

  • Amplasarea și dezvelirea bustului geografului francez Emmanuel de Martonne într-un scuar central din municipiul Oradea
  • Festivalul Cerbul de Aur
  • Statuia Reginei Maria în orașul Eastwell, comitatul Kent (locul de naștere al Reginei)
  • Ședința omagială a Guvernului României. Ședința omagială a Parlamentului României
  • Ședință solemnă a camerelor reunite ale Parlamentului României sub titulatura “Pe urmele istoriei întru cinstirea ei”
  • Agresiuni identitare și patrimoniu nematerial
  • [re]tracing – Bucharest International Dance Film Festival, ediția a-IV-a
  • Nesupusele – 100 de femei pentru 100 de ani de Românie modernă
  • “De la o generație la alta, prin diversitate culturală, la Centenarul Marii Uniri”
  • Marea Unire – Armonie în Diversitate

Acestea sunt doar câteva exemple de proiecte care și-au făcut loc cu pretextul Marii Uniri, deși nu știu dacă puteau fi mai departe de conceptul de zi națională decât atât. Majoritatea proiectelor sunt însă un pic mai puțin lipsite de imaginație, suficient cât să ne ducă cu gândul la bine cunoscuta propagandă: statui, monumente, expoziții, concerte, lansări de carte cu specificul centenarului (desigur). Acestea sunt desfășurate mai mult la nivel local, astfel încât nu vom ști niciodată câte dintre cele 529 de proiecte și-au atins scopurile mărețe.

Și, ca să nu cumva să ratăm scopul acestei strategii a Ministerului, a fost publicat documentul în care se face o prezentare a conceptului (care poate fi consultat la http://www.cultura.ro/document-programatic-privind-aniversarea-centenarului-marii-uniri), enumerând o serie de argumente dintre care am constatat că foarte puține reușesc să și exprime ceva, iar ceea ce exprimă nu pot să spun că îmi trezește un profund simț patriotic:

  • renaşterea şi revigorarea mândriei naționale pe bazele unui patriotism autentic, profund şi consistent, de tip european, echilibrat, civic, pozitiv, neconflictual şi nediscriminatoriu;
  • crearea în rândul majorității populației şi pe ansamblul întregii societăți româneşti a unei stări de emulație pozitivă, de reunire şi solidaritate, în jurul marilor obiective şi proiecte de țară;
  • Numai o populație educată şi mobilizată în spiritul patriotismului civic de tip european poate fi susținătoarea şi forța motrice determinantă în prefigurarea şi realizarea marilor obiective, proiecte şi idealuri de țară;
  • Principiul toleranței și diversității culturale.

Am scris aceste rânduri pentru că spațiul virtual este un spațiu magic, unde suntem cu toții cetățeni, iar legea locului este aderarea la conceptele populare la un moment dat, fără prea multe semne de întrebare. Acolo unde există prea multă informație, ea poate fi ignorată sau manipulată în orice fel. Conceptul de „centenar” de pe Facebook nu are nicio legătură cu originea sau scopul lui, iar scopul lui este tocmai acela de a irosi banii statului (lucru care îngrozește atât de mult mințile românilor, după cum am observat după ultimele evenimente) prin propaganda partidului comunist român. Pardon, social democrat.

Informațiile complete despre acest proiect sunt pe site-ul Ministerului, www.cultura.ro.