Tot ce trebuie să știi despre alegerile europarlamentare. Pasul III: Alianța USR PLUS

57417776_353810031909929_4308198118848987136_n

Slogan (sau unul dintre ele): „Fără hoție ajungem departe”

Alianța USR PLUS s-a format special pentru aceste alegeri și, neavând sprijinul anilor de notoriertate și popularitate, au trebuit să țină pasul prin mult efort pentru vizibilitate și atenție. Au  un website special pentru alegeri, astfel că ne e mai ușor să obținem informații cu privire la platforma lor. Dacă nu ați vizitat site-ul până acum (https://www.usrplus.ro/), conținutul acestuia se împarte între critica lui Dragnea & restul corupților (cuvintele lor, nu ale noastre) și informații concrete cu privire la activitățile și proiectele lor. Pe Facebook, lucrurile stau puțin diferit, întrucât platforma le permite să vorbească mai mult, mai informal și cam despre orice vor ei. Ceea ce nu e un lucru rău, pentru că un competitor nou trebuie să se facă văzut, iar strategia lor de PR e destul de bună față de scopul pe care vor să îl atingă.

Oferta lor politică acoperă foarte multe domenii, de la justiție, la educație, până la o armată europeană. Totul în oferta lor presupune măsuri luate la nivel european, mulate cumva pe ce are și România nevoie. Ca exemplu:

  • Justiție: propun crearea la nivel european a unei legislații uniforme privind infracțiunile de corupție, ceea ce înseamnă să fie aceleași reguli pentru toată lumea, care să nu poată fi modificate la nivel național de fiecare dată când se mai deschide un dosar penal pentru cineva important. Vor să impună măsuri care să asigure și să apere independența presei și accesul facil la informațiile de interes public, să securizeze granițele, să asigure respectarea drepturilor cetățenilor români în UE, drepturile consumatorilor și altele.
  • Sănătate: în afară de promisiunea de a construi și moderniza spitalele, care este, probabil, cea mai arzătoare dorință a românilor (conform Facebook), propun și introducerea unor standarde europene pentru calitatea serviciilor și a managementului din spitale, accesul la o rețea regională pentru transplant, reguli noi pentru accesul la medicamente și programe de prevenție, bazate pe nutriție și educație în sănătate.
  • În educație, se concentrează mai mult pe măsuri sociale, pentru a facilita accesul la educație a celor care abandonează școala, cum ar fi decontarea transportului pe toată perioada de școlarizare și reabilitarea unităților de cazare pentru elevii care stau la distanță. Vor alocarea de fonduri europene pentru dezvoltarea învățământului vocațional, tehnic și agricol, precum și un fond special la nivelul UE numit „Nimeni nu rămâne în urmă”, care se concentrează pe scăderea ratei abandonului școlar. În principiu, ideea ar fi ca școlile să formeze oamenii pentru toate tipurile de meserii.
  • Propun să aderăm la zona euro.
  • În domeniul agricol, și-ar dori „crearea clasei de mijloc la sate, ridicarea ruralului și prin economie non-agrară, dezvoltarea fermelor de familie, asocierea fermierilor, încurajarea lanțului scurt dintre producător și consumator”, prin dezvoltarea fermelor mici/mijlocii, debirocratizarea procedurilor de obținere a fondurilor și recunoașterea europeană a terenurilor agricole ca parte a patrimoniului social și natural local.
  • Nu au omis nici infrastructura și vechea dorință de autostrăzi.
  • Pentru antreprenoriat, propun încurajarea afacerilor de familie, simplificarea și digitalizarea procedurilor de înregistrare a firmelor, educația antreprenorială, dar și un fel de incluziune socială.
  • În ceea ce privește securitatea, Alianța susține „promovarea unei comunități strategice la nivel european și transatlantic care împărtășește aceeași înțelegere a amenințărilor de securitate convenționale și neconvenționale (terorism, atacuri cibernetice, dezinformare, schimbări climatice, fluxuri migratorii)”, precum și o armată europeană.

În mare, cam asta e oferta Alianței pentru PE, însă puteți găsi broșura completă pe site-ul lor menționat mai sus. În ceea ce privește candidații, în fruntea Alianței este Dacian Julien Cioloș, al 64-lea prim-ministru al României, fost ministru al Agriculturii și fost comisar european. În 2018, a înființat Partidul Libertății, Unității și Solidarității, partid de centru, centru-dreapta.

Pe poziția 2 se află Cristian Ghinea, membru USR, politolog și publicist. În 2015 a fost consilier de stat pentru afaceri europene la Cancelaria Guvernului României, iar în 2016 a fost ministrul Fondurilor Europene (în guvernul Cioloș). Ca studii, în România a urmat cursurile SNSPA, iar masteratul l-a obținut la London School of Economics and Political Science.

Pe poziția 3 – Dragoș Nicolae Pîslaru: membru PLUS, fost ministru al muncii în guvernul Cioloș. Are studii în economie, la ASE, London School of Economics and Political Science, precum și doctorat în științe economice.

Pe locul 4 – Clotilde Marie Brigitte Armand: membră USR, consilier la Primăria Sectorului 1 (a candidat pentru primăria sectorului 1, fiind însă clasată pe locul 2 în alegeri). S-a născut în Franța, dar în teritoriul din Caraibe al Franței, în arhipelagul Guadelupa, care este un departament de peste mări al Franței (fun fact, nu prea are relevanță în context). Acum este director general al grupului de firme Egis în România, Bulgaria și Republica Moldova. De la universitatea tehnică École centrale de Paris a obținut diploma de inginer, iar studiile postuniversitare le-a urmat la MIT din Cambridge, Massachusetts.

Pe locul 5 – Ioan Dragoș Tudorache: membru PLUS, judecător, fost șef al Cancelariei premierului și fost ministru de interne în guvernul Cioloș. A participat la misiunea din Kosovo, sub egida ONU, unde a condus departamentul juridic. În prezent, este șef de unitate pentru Politica de returnare și combaterea migrației ilegale din cadrul Direcției Generale Afaceri Interne și Migrație din cadrul Comisiei Europene.

În episodul următor, ALDE.

Recomandarea săptămânii: Philosophize this!

1048389_123793747830945_358752326_o

English first, romana dupa:

[EN]

Just to mix things up a bit, we’ve decided to share with you guys all the wisdom that we’ve gathered from the vastness of the internet throughout our lives. Or, at least, all the wisdom that can fit in a weekly recommendation. In the interest of full disclosure, we haven’t gotten all that wise, but what we do know is that everything in the world is a constant source for self-improving, which is why we’re going to try to contribute to that.

Today’s recommendation comes from the realm of podcasts, and it’s what made me have the patience to listen to podcasts in the first place. It’s called “Philosophize this!”, hosted by Stephen West (only available in English, unfortunately) and you can listen to it for free on philosophizethis.org, Spotify, YouTube and Google Play. As you probably guessed, it’s all about philosophy: if you needed a place where someone explains every philosophical idea from Antiquity to present times in such a way that all us simpletons can actually understand, THIS.IS.IT. The man does enormous amounts of research in order to teach us listeners what every philosophical current is all about, in chronological order no less.

To us, this podcast meant a lot (and it’s still going, by the way), because in understanding tiny bits of the ideas the greatest philosophers have put forward, we’ve understood a lot about ourselves and the world around us. The fact that he uses examples for everything and that he’s completely unbiased in his explanations, is what makes this podcast worth listening to for at least 3 or 4 times. We guarantee that it can broaden your horizon and make you even a better person than you think you are now.

Also, on the philosophizethis.org website, you can find book recommendations, additional content that completes the show and even a blog the host writes. We hope you enjoy it, because we certainly do!

[RO]

Ca să facem lucrurile mai interesante pe aici, desi s-ar putea să fie cam optimist spus, ne-am decis să împărțim cu voi toată înțelepciunea pe care am acumulat-o de pe internetul cel vast în decursul vieții ăsteia – sau măcar atât cât poate încăpea într-o recomandare săptămânală. Ca să fim total sinceri, nu am acumulat atât de multă înțelepciune, dar știm fără urmă de îndoială că totul în lume este o sursă inepuizabilă de îmbunătățire personală, motiv pentru care vom încerca și noi să contribuim la asta.

Recomandarea de astăzi vine de pe tărâmul podcasturilor și e în același timp ceea ce m-a făcut să am răbdarea să ascult podcasturi. Se numește „Philosophize this!”, găzduit de Stephen West (disponibil doar în engleză, din păcate), și îl puteți asculta gratuit pe philosophizethis.org, Spotify, YouTube și Google Play. Așa cum bănuiesc că ați ghicit, este despre filosofie: dacă aveați nevoie de un loc în care cineva să explice fiecare idee filosofică din antichitate și până în present într-un mod în care să înțelegem și noi, oamenii de rând, ACESTA.ESTE.LOCUL.POTRIVIT. Omul studiază extrem de mult doar ca să ne învețe pe noi fiecare curent filosofic, în ordine cronologică.

Pe noi podcastul ăsta ne-a ajutat mult (și încă apar episoade, apropo), pentru că, înțelegând câte puțin din ideile pe care le-au avut marii filosofi, am înțeles multe despre noi și despre lumea din jurul nostru. Faptul că dă exemple pentru orice și e complet imparțial în explicații este ceea ce îl face să merite cel puțin 3-4 ascultări. Garantăm că îți va lărgi orizonturile și te va face o persoană mai bună decât crezi că ești acum.

Mai mult, pe website-ul philosophizethis.org puteți găsi recomandări de cărți mai multe articole care completează fiecare episod și un blog pe care îl scrie. Sperăm că o să vă placă și vouă, pentru că nouă cu siguranță ne place!

(C)Iordache, antivaccinul și maneaua

Miorita

Săptămâna trecută, România s-a găsit din nou în avangarda prostiei, dar nu trebuie să ne speriem, deoarece nu ne confruntăm cu un sentiment nou ci, din contră, pentru românul de rând a devenit o postură aproape nostalgică. Diferiții participanți ai regnului animal au descoperit și evoluat un vast arsenal defensiv cu care reușesc să apere și să perpetueze specia, o manifestare absolut bizară a acestei evoluții fiind cea a homo sapiens berilus et micus, cohabitator al bine cunoscutului areal carpato-danubiano-pontic care, odată supus umilirii publice, devine incoerent, speriat si defensiv – exemplificat din plin de stimabila Dna. Olivia Steer, abominabilul domn Florin Iordache, reprezentant de seamă al unei linii lungi de politicieni din Caracal, și să nu uităm de surprinzătorul domn Dan Bursuc, sau mai exact de cârmuitorii deciziei de a îl angaja pe post de prezentator al premiilor gopro, pogo, pardon Gopo.

Partea cea mai interesantă este că bizareriile nu își găsesc culcușul hain în modul de răspuns la această umilire, ci mai degrabă în poziția abordată de restul societății. Adică? Cumva românul, când vede că alții arată cu degetul spre altcineva și nu spre el, are un ego care crește direct proporțional cu numărul de reality-show-uri  văzute la televizor și are falsa senzație că el e mult mai inteligent decât cel atacat. Să nu mă înțelegeți greșit, de cele mai multe ori este adevărat, dar critica socială are rolul de a pune, în mod indirect, oamenii în acea postură de a fi criticat. Forțează la introspecție și la educație. În schimb, noi ne urcăm toți pe un cal mare al superiorității intelectuale și galopăm trufași prin țară, nu contează că doar o persoană are hățurile și știe ce face, pentru noi fiind mult mai important să ai un loc pe șa.

Morala săptămânii: „România te iubesc!”

As of last week, Romania has found itself once again in the vanguard of stupidity, but don’t fret this isn’t by far a new feeling; au contraire, for the basic Romanian this has become some sort of a nostalgic posture. Some of the most representative characters of the animal kingdom have discovered and developed a vast defensive arsenal which helps them defend and continue their species; an absolutely bizarre manifestation of this development is that of homo sapiens berilus et micus, cohabitating the Danube-Carpathian areal who, once subjected to public humiliation, turns into an incoherent, scared and defensive creature – fully exemplified by the esteemed lady Olivia Steer, the abominable „gentleman” Florin Iordache, from a long line of Caracal politicians and let’s not forget about the surprinsing other „gentleman” of the hour, Dan Bursuc, or more specificly those who decided to make him the image of the gopro…pogo…beg your pardon, GOPO awards.

Most interestingly, the bizarre part isn’t the actual response to this humiliation but, rather than that, it’s the stance that most of society takes. Meaning? Somehow the Romanian person, upon seeing that other people point their finger towards someone else rather than himself, develops an ego that grows proportionately with the number of reality shows he’s watched, thus giving him the false feeling that he’s so much smarter than the one who’s being attacked. Please, don’t get me wrong, this is true in most cases. However, social criticism has the role of indirectly putting people in the place of those who are critiqued. This forces introspection and education on people. Instead, we’d rather hop on that high horse of intellectual superiority and we gallop loftily throughout the country, inattentive of who holds the reins and knows what they’re doing. To us, it’s far more important to hold a place on the saddle.

All in all, the moral of this week: „Romania, I love you!”

Gândiri ale Normalului. Partea a II-a

HolyGrail027@1x.jpg

Recent am discutat despre conceptul normalului și normalității dar mai exact am vorbit despre percepția normalității. Mai simplu spus am vorbit despre cum alegem să vedem și să înțelegem normalitatea la nivel de individ, un filtru pur subiectiv pus ca un voal peste realitatea ce ne înconjoară. Am realizat că suntem învățați prin context că normalul e ceva plictisitor, stagnant, lipsit de emoție, ceva ce nu permite progres. Dar la o gândire mai profundă observăm că normalitatea este progresul, este disciplina și frumusețea naturala. Aflăm că normalul are diferite nivele de înțelegere, că este în continuă mișcare si evoluție, pentru că el prin definiție este conturat de opiniile, obiceiurile majorității.

Este destul de logic să concluzionam că odată cu evoluția ,progresul filosofiei și manierismului umanității, normalul suferă același proces de evoluție și îmbunătățire.  Prin numărul imens de oameni care pun la îndoiala acest concept în fiecare zi, și datorită accesului ușor la informație, normalul devine un concept extrem de bine șlefuit. În ziua de azi este mult mai greu să pui la îndoială un consens social și să dezvolți ceva inovator, tocmai datorită acestei evoluții. Acum 500 de ani era considerat inovator, revoluționar omul care sugera să oferim educație tuturor, sau să traducem o carte și în alte limbi decât latina acum aceste idei sunt atât de simple încât simpla lor anchetă insinuează ridicolul.

Indiferent de ce consideră societatea a fi normal sau anormal, este absolut esențial ca toate deciziile comportamentele individuale sa fie luate pe considerente proprii, pe capacitatea individuala de a analiza și critica. Acum având avantajul unei perspective mai ample asupra ideii de normalitate ne putem ghida deciziile printr-un filtru mai puțin influențat de mediu și mai personalizat.

And now for our English thinkers:

Monty-Python-l.jpg

Recently we discussed the concept of normal and normality, but we talked more about the perception of normality. Simply put, we talked about how we choose to see and understand normality at the individual level, a purely subjective filter set as a veil over the reality that surrounds us. We realized that we are taught by context that normal is something boring, stagnant, emotionless, something that does not allow progress. But on a deeper thought we see that normality is progress, discipline and natural beauty. We find that normal has different levels of understanding, that it is constantly moving and evolving, because it is by definition outlined by the opinions, habits of the majority.

It is logical to conclude that with the evolution, progress of mankind’s philosophy and manners, normal suffers the same process of evolution and improvement. With the huge number of people who question this concept every day, and because of their easy access to information, the concept of normal is becoming an extremely polished. Today is much harder to question a social consensus and to develop something innovative, precisely because of this evolution. 500 years ago a person was considered to be innovative, revolutionary if he/she suggested education for all, or the translation a book in different languages, ​​other than Latin, but in our time these ideas are so simple that their simple investigation implies ridicule.

Regardless of what the society considers to be normal or abnormal, it is absolutely essential that all decisions of individual behaviors be taken on their own considerations, on the individual ability to analyze and criticize. Now having the advantage of a wider perspective on the idea of ​​normality, we can guide our decisions through a less influenced and more personalized filter.

Gandiri ale Normalului. Partea I

VG3345-1000x1000.jpg

Este ușor să ajungi într-o extremă, indiferent de natura ei – cumva în evoluția unor concepte se ajunge la un moment în care toți participanții acceptă acel concept ca fiind normalul, iar prin modul în care oamenii înțeleg această idee a normalului, un non-stimulent, tendința naturală a lor este să caute stimuli și să rupă limitele impuse de acest status-quo al normalității.

Sau, mai simplu spus, extremele fac oamenii să pară mai interesanți, inteligenți sau avangardiști (orice ar însemna acest cuvânt, ați observat că singura dată când se folosește acest cuvânt e de obicei de oameni care se consideră avangardiști?).

Eu cred că vorbim de o eroare în percepție, sau un truc psihologic, depinde cum vrei să privești lucrurile (pun intended). Să vezi normalul ca pe un concept rigid, imobil este total greșit, o variantă mai ușor de vizualizat ar fi un interval, un interval ce conține toate valorile, obiceiuri, cuvinte, și norme acceptate de toată societatea pentru buna ei funcționare.

Am spus truc psihologic pentru că o persoană suficient de dibace poate conștientiza și delimita foarte bine ce aparține normalului și ce nu, având posibilități infinite de a exploata oameni sau situații pentru profit sau atenție. În mod interesant, aceste comportamente pot exista în mod conștient sau nu, ba chiar putem intra și în sfera patologicului.

Unul din cele mai distribuite citate legate de normalitate pe absolut toate mediile sociale este cel al lui Vincent Van Gogh “Normalitatea este un drum pavat: Este confortabil de mers, dar nu cresc flori pe el”. Aici îmi doresc să schimb opinia cititorului, normalul nu este doar un drum comod, este piatra rupta din munte de spatele minerului, e unealta ce îi dă forma, este inovația umanității și eficienta necesității. Normalul conține disciplina mută a sute de generații pe care toți ne sprijinim, normalul conține profunzime și sentimente greu de inteles, dar extraordinare de descoperit.

Profesorul meu de filosofie avea o vorba foarte draguta, “cel mai greu lucru în lumea asta copii, e să fii normal!” Aș vrea să aud și opiniile voastre pe acest subiect, nu ezitați să le împărtășiți!

index

Now for our English speaking thinkers!

It’s easy to get to an extreme regardless of its nature – somehow in the evolution of concepts it comes to a moment when all participants accept that concept as normal, and by the way people understand this idea of ​​normal, a non- stimulant, their natural tendency is to seek stimuli and break the limits imposed by this status quo of normality.

Or, simply, extremes make people look more interesting, intelligent or avant-garde (whatever that word means, have you noticed that the only time that this word is used is people who consider themselves avant-garde?).

I think we’re talking about an error in perception, or a psychological trick, depends on how you want to look at things (put intended). To see normal as a rigid, immobile concept is totally wrong, a more readable version would be a range, a range that contains all the values, habits, words, and norms accepted by the whole society for its proper functioning.

I say a psychological trick because a sufficiently skilled person can well know and delineate what belongs to normality and what does not, having infinite possibilities to exploit people or situations for profit or attention. Interestingly, these behaviors may exist consciously or not, and we can even enter the pathology.

One of the most shared quotes about normality on all social media is Vincent Van Gogh’s “Normality is a paved road: It’s comfortable to walk, but no flowers grow on it.” Here is where I want to change the reader’s mind, normality is not just a convenient way, it is the rock being broken out of the mountain by the miner, the tool that gives it its shape, is the innovation of humanity and the efficiency of necessity. Normality contains the silent discipline of hundreds of generations that we all lay our heads on, the normal contains depths and feelings that are hard to understand but extraordinary to discover.

My philosophy professor had a very nice saying, “the hardest thing to do in this world, children, is to be normal!” I would also like to hear your views on this subject, do not hesitate to share them!