Monolog ursuz #1

61160517_2410181535921254_3733983638736338944_n

Au trecut două zile nesperate. Poporul român a dovedit cât de dârz și unit este în fața hoției și bătăii de joc, a fost un erou mitologic ce a căpătat formă fizică din conștiința colectivă a românilor de pe tot Globul. Și-a recâștigat libertatea și și-a arătat adevărata putere.

Glumesc. În aceste două zile, de fapt și de drept, românii abia au atins nivelul normalului. De ce reacțiile generale sunt cele din primul paragraf? Pentru că natura umană ne determină să ne batem în piept și să ne metamorfozăm în eroi ai libertății cu fiecare ocazie, oricât de mică. Am făcut în sfârșit ce era normal și de datoria noastră și am scos capul din pernă? Înseamnă că „ne-am trezit”, „ne-am recâștigat libertatea”, „am învins”, „e un pas mare pentru democrație”. Pasul ăsta mare putea fi făcut cu orice ocazie de votare, libertatea putea fi recâștigată demult dacă ne făceam datoria. Dar ce implică datoria asta?

  1. Să nu mai găsim justificări pentru care să boicotăm orice alegeri. Nu există justificări. Nu votezi, opinia ta în urbe nu există. Statul nu a luat ființă ca să îndeplinească dorințe personale. Autoritățile statului sunt întruchiparea suveranității poporului, care este distinctă de individ. Dacă vrei să faci parte din suveranitatea poporului, faci singurul lucru prin care aceasta poate fi exprimată și individual: prin vot. Altfel, vorba multă sărăcia omului.
  2. Să nu mai tolerăm nedreptățile pe care ni le fac alții doar pentru că e prea mare efortul să ne luptăm cu ele. Nu vrem să ne punem în cap rude, vecini, colegi, șefi. Nu vrem să ne târâm pe la judecătorii, că ăștia oricum tergiversează procesele. Nu vrem să ne confruntăm direct, că doar arma cea mai la îndemână a omului e pasivitatea agresivă. În schimb, ne plângem de nedreptățile de la nivel înalt. Dacă nu suntem noi capabili să ne apărăm cele mai mici drepturi, de ce am avea pretenții să le apere statul, care de fapt e o ficțiune creată tot de noi în scopuri de organizare?
  3. Să nu mai aruncăm gunoaie pe jos. Oricine aruncă orice în afara unui coș de gunoi își merită tot gunoiul în casă. Oricine se plânge de lipsă de civilizație, dar aruncă un bon lângă ușa de la magazin, un ambalaj de gumă pe trotuar, nu își strânge după câine, nu e atent când copilul scapă biscuitele pe jos în mall, face parte din corupția generală și nu merită o lume mai bună atât timp cât nu contribuie la ea.
  4. Să nu ne mai băgăm în fața mașinilor care merg liniștite și regulamentar în oraș doar fiindcă n-avem răbdare și suntem șmecheri. Să nu mai mergem pe liniile de tramvai. Să nu mai trecem pe roșu. Să nu mai claxonăm aiurea și să nu mai ieșim cu capul pe geam să înjurăm alți șoferi mai proști.
  5. Să nu mai traversăm pe roșu sau pe unde nu e trecere de pietoni iar strada e aglomerată. Când vezi că strada are 4 benzi și din toate direcțiile vin mașini, nu risca să mori și să bagi șoferul în închisoare odată cu moartea ta doar ca să câștigi 3 secunde din zi.
  6. Să nu mai dăm mită pentru orice serviciu minuscul sau major pe care persoana e datoare să îl îndeplinească în virtutea atribuțiilor de serviciu. La fel și cu primitul de mită.
  7. Să nu mai alergăm după bani indiferent de consecințe și să nu ne mai găsim justificări pentru modurile în care obținem banii doar ca să dormim bine noaptea. Ți-a dat vânzătoarea un leu în plus la rest și nu l-ai dat înapoi? Au picat cuiva 10 lei pe stradă și i-ai păstrat? Primești salariu și tu nu-ți faci treaba așa cum ar trebui? Ai încheiat un contract de locațiune și nu l-ai înregistrat la ANAF? Faci cumva să nu plătești toate taxele și impozitele așa cum ar trebui? Nu plătești o parcare cu plată? Nu iei bilet când mergi cu autobuzul? Iei ajutor social deși ești perfect capabil de muncă? Felicitări, ai furat! Cu toții am furat de la cineva sau de la stat într-un moment sau altul. Cât timp mentalitatea asta există și persistă, nu merităm o lume mai bună.
  8. Să ne facem treaba. Suntem cetățeni ai statului. Dacă suntem inutili, suntem o povară pentru toți ceilalți și nu ar trebui să fie datoria nimănui să ne întrețină. Ai un loc de muncă? Respectă-l. Fie că-ți place, fie că nu, asta ai ales și asta ai putut să faci la momentul respectiv. Nu-ți vărsa frustrările pe cei din jur, lasă-le acasă sau rămâi și tu cu ele acasă, nimeni nu e dator să accepte faptul că nu-ți faci datoria fiindcă ești prea ocupat plângându-te. Atât timp cât prestezi o muncă în schimbul unui salariu, acea muncă trebuie să existe. Nu pe jumătate, nu pe trei sferturi, nu între zece sesiuni de bârfă și nu în pauza de țigară din 5 în 5 minute. Dacă nu reușești să-ți îndeplinești atribuțiile cum trebuie, nu ai de ce să fii acolo, mai mult încurci.
  9. Să ne asumăm propriile fapte. Orice acțiune și orice pasivitate din partea noastră are o consecință. Problema noastră e mai puțin în sfera acțiunilor noastre și mai mult în sfera acceptării consecințelor acțiunilor noastre. Cu toții suntem liberi, dar nu și de consecințe. Găsim diverse justificări ca să ne eliberăm atât de consecințele fizice, cât și de cele morale. Totuși, cu toții vrem un somn liniștit. Atât timp cât nu suntem sinceri cu noi înșine și cu cei din jur și nu ne asumăm tot ceea ce facem și ce spunem, nu merităm o lume mai bună.
  10. Să nu mai vorbim prostii. Libertatea de exprimare există, oricât de intelectual, de profesionist, de ignorant sau de prost ai fi. Libertatea de consecințe, totuși, nu există, sau nu ar trebui să existe (vezi punctul 2). Așa că nu e mai bine să gândești înainte să deschizi gura? Nu e mai bine să te informezi înainte să arunci cu pietre? Nu e mai bine să întrebi dacă nu știi ceva? Nu e păcat să lași atâta informație să zboare așa pe lângă tine și tu să dai în ea cu bâta cu toată forța? Când vorbim prostii, ne facem mai întâi nouă rău, fiindcă ceilalți vor vedea că vorbim prostii și vor râde de noi, în cel mai bun caz. Însă le facem și lor rău, pentru că e foarte stresant să auzi un om vorbind prostii și să nu ai ce să îi faci, atât timp cât orice informație nouă se lovește de bâta vigilentă.

Ăsta este oful meu de azi.

Tot ce trebuie să știi despre alegerile europarlamentare. Pasul IV: ALDE

59951315_177436169857243_7798041926556450816_n.png

Campania electorală a început, iar dacă v-ați săturat de milioanele de afișe, bannere, panouri, fluturași și pliante, false sau nu, frumos colorate sau nu, care nu transmit niciun mesaj și nu oferă nicio informație, aici este locul unde găsiți sinteza tuturor programelor partidelor candidate la alegerile europarlamentare din 26 mai. Astăzi am ajuns la ALDE, partidul care se descrie ca fiind de centru-dreapta, cu o doctrină liberală, care îl are în frunte pe președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu.

ALDE = Partidul Alianța Liberalilor și Democraților

Președinte – Călin Popescu Tăriceanu

Înființare – 19 iunie 2015, prin fuziunea Partidului Liberal Reformator cu Partidul Conservator

Slogan – „Redăm România românilor”, #EUrespectRomânia

Având în vedere că postările noastre au ca scop gruparea informațiilor necesare pentru o un vot în relativă cunoștință de cauză, sursele noastre sunt exact ceea ce ne oferă fiecare candidat. Astfel, de la fiecare partid am cules ceea ce ei înșiși au considerat că este important să împartă cu noi (aici, de pe site-ul 2019.alde.ro). Spun asta pentru că, dacă ați observat că unele postări sunt mai bogate în detalii decât altele, asta este fiindcă partidul candidat a pus la dispoziție o cantitate mai mare de informații. Așadar, să vedem ce planuri și ce candidați are ALDE pentru Parlamentul European.

  1. „Europa coeziunii – Nu lăsăm pe nimeni în urmă”: ne îndeamnă să cerem fonduri europene;
  2. „Europa sănătoasă – Sănătatea românilor nu se negociază!”: ne garantează accesul la medicamente și „terapii inovatoare”;
  3. „Europa competitivă – Şi noi putem fi cei mai buni!”: ne garantează subvenții mai mari în agricultură;
  4. „Europa nediscriminatorie – Dublul standard, interzis!”: ne garantează produse de calitate mai bună în magazine;
  5. „Europa libertăţii: Schengen – Lupta e grea, dar o vom câştiga!”: ne garantează accesul la spațiul Schengen;
  6. „Europa viitorului – Tinerii noştri, de nepreţuit!”: ne garantează mai multe fonduri pentru programul Erasmus;
  7. „Europa tuturor – Munca ta trebuie răsplătită!”: ne garantează „salariu și beneficii sociale corecte”;
  8. „Europa energiei sustenabile – România, jucător pe piaţa energiei!”: ne garantează asigurarea stabilității energetice și apărarea intereselor strategice ale României;
  9. „Europa dunăreană – Autostrada fluviala până în Vest!”: ne garantează Dunărea navigabilă tot anul, modernizarea porturilor, investirea în transportul mai ieftin de mărfuri până în vest;
  10. „Europa întreagă – Noi am putut, pot si ei!”: ne garantează implicarea României în integrarea europeană a Moldovei și celorlalte țări din Balcanii de Vest. „România e capabilă să-și asume rolul de lider regional”;
  11. „Europa solidară – Împreună egali suntem mai puternici!”: ne garantează că vom fi parteneri egali în UE și vom lua împreună toate deciziile importante.

Aceasta este oferta publicată de ALDE pentru locurile în Parlamentul European. Din păcate, mai multe detalii nu există, astfel că nu avem o prezentare a modalităților prin care aceste scopuri pot fi atinse. Numitorul comun al acestor puncte pare a fi, totuși, solicitarea unor sume mai mari Uniunii pentru domeniile menționate.

În ceea ce-i privește pe reprezentanții partidului, cei care vor urma să ne reprezinte și pe noi în PE, aceștia sunt:

  1. Norica Nicolai – 61 de ani, deputat în PE din 2009. A fost procuror până în 1991, după care a părăsit procuratura și a fost consilier juridic, iar până în 1997 a fost și avocat în baroul Călărași. A început cariera politică în PNȚCD, apoi a intrat în PNL, iar acum face parte din ALDE. În 2007, Călin Popescu Tăriceanu a desemnat-o pentru funcția de ministru al justiției, însă Traian Băsescu a refuzat să o confirme. Este de părere că Uniunea a ajuns „prea politizată, prea subiectivă, cu prea mult dublu standard” și dorește reformarea acesteia, precum și acordarea mai multor fonduri către România, pentru că „distribuția banilor europeni trebuie să aibă în vedere reducerea decalajelor între regiunile din interiorul UE”.
  2. Daniel Barbu – 61 de ani, istoric, fost ministru al culturii, fost președinte al Autorității Electorale Permanente, absolvent al Academiei de Artă din București. A fost unul dintre inițiatorii legii speciale pentru Roșia Montană (care a generat atâtea proteste). La 22 aprilie, a fost pus sub urmărire penală de către DNA pentru infracțiunea de neurmărire conform legii a respectării destinației subvențiilor acordate formațiunilor politice.
  3. Renate Weber – 63 de ani, europarlamentar din 2007, avocat în baroul București până în 2004, militantă pentru drepturile omului. La fel ca și Norica Nicolai, a declarat că nu susține referendumul din 26 mai și nu îndeamnă alegătorii să voteze. Critică atât președintele țării, cât și oficialitățile Uniunii Europene și susține că UE ar trebui să pună pe primul plan țările mai puțin dezvoltate.
  4. Ovidiu Silaghi – 56 de ani, inginer, fost ministru al transporturilor, fost ministru pentru IMM, comerț și mediu de afaceri. Și-a început cariera politică în PNL, în 1990. S-a aflat sub urmărire penală pentru trafic de influență vreme de 5 ani, până în 2018 când dosarul a fost clasat. Susține, de asemenea, că autoritățile UE au avut un comportament inacceptabil față de România și are îndemnuri naționaliste față de viitorii europarlamentari români.
  5. Varujan Vosganian – 60 de ani, economist, scriitor, vicepreședinte ALDE, deputat. Este susținător al unirii Moldovei cu România, declarând că atât timp cât există două state separate (România și Republica Moldova), „poporul român va fi ultimul popor care va purta rușinea de a fi divizat de o frontieră artificială”. A fost ministru al economiei, atât în guvernul Tăriceanu cât și în guvernul Ponta. DIICOT a solicitat de 2 ori începerea urmăririi penale pentru complot și subminarea economiei naționale, însă Senatul a respins ambele solicitări. La fel ca și candidații precedenți, susține neparticiparea la referendumul organizat tot pe 26 mai.
  6. Andrei Dominic Gerea – 50 de ani, economist, în prezent deputat, vicepreședinte ALDE.

În episodul următor, PNL.