Gândiri ale Normalului. Partea a II-a

HolyGrail027@1x.jpg

Recent am discutat despre conceptul normalului și normalității dar mai exact am vorbit despre percepția normalității. Mai simplu spus am vorbit despre cum alegem să vedem și să înțelegem normalitatea la nivel de individ, un filtru pur subiectiv pus ca un voal peste realitatea ce ne înconjoară. Am realizat că suntem învățați prin context că normalul e ceva plictisitor, stagnant, lipsit de emoție, ceva ce nu permite progres. Dar la o gândire mai profundă observăm că normalitatea este progresul, este disciplina și frumusețea naturala. Aflăm că normalul are diferite nivele de înțelegere, că este în continuă mișcare si evoluție, pentru că el prin definiție este conturat de opiniile, obiceiurile majorității.

Este destul de logic să concluzionam că odată cu evoluția ,progresul filosofiei și manierismului umanității, normalul suferă același proces de evoluție și îmbunătățire.  Prin numărul imens de oameni care pun la îndoiala acest concept în fiecare zi, și datorită accesului ușor la informație, normalul devine un concept extrem de bine șlefuit. În ziua de azi este mult mai greu să pui la îndoială un consens social și să dezvolți ceva inovator, tocmai datorită acestei evoluții. Acum 500 de ani era considerat inovator, revoluționar omul care sugera să oferim educație tuturor, sau să traducem o carte și în alte limbi decât latina acum aceste idei sunt atât de simple încât simpla lor anchetă insinuează ridicolul.

Indiferent de ce consideră societatea a fi normal sau anormal, este absolut esențial ca toate deciziile comportamentele individuale sa fie luate pe considerente proprii, pe capacitatea individuala de a analiza și critica. Acum având avantajul unei perspective mai ample asupra ideii de normalitate ne putem ghida deciziile printr-un filtru mai puțin influențat de mediu și mai personalizat.

And now for our English thinkers:

Monty-Python-l.jpg

Recently we discussed the concept of normal and normality, but we talked more about the perception of normality. Simply put, we talked about how we choose to see and understand normality at the individual level, a purely subjective filter set as a veil over the reality that surrounds us. We realized that we are taught by context that normal is something boring, stagnant, emotionless, something that does not allow progress. But on a deeper thought we see that normality is progress, discipline and natural beauty. We find that normal has different levels of understanding, that it is constantly moving and evolving, because it is by definition outlined by the opinions, habits of the majority.

It is logical to conclude that with the evolution, progress of mankind’s philosophy and manners, normal suffers the same process of evolution and improvement. With the huge number of people who question this concept every day, and because of their easy access to information, the concept of normal is becoming an extremely polished. Today is much harder to question a social consensus and to develop something innovative, precisely because of this evolution. 500 years ago a person was considered to be innovative, revolutionary if he/she suggested education for all, or the translation a book in different languages, ​​other than Latin, but in our time these ideas are so simple that their simple investigation implies ridicule.

Regardless of what the society considers to be normal or abnormal, it is absolutely essential that all decisions of individual behaviors be taken on their own considerations, on the individual ability to analyze and criticize. Now having the advantage of a wider perspective on the idea of ​​normality, we can guide our decisions through a less influenced and more personalized filter.

Gandiri Etice (Sociale/Comportamentale/Satirice)

De fiecare data cand  moare o persoana, e sigur sa presupunem ca este un eveniment tragic. Este in natura umana sa privim moartea cu teama si chiar ca pe un subiect tabu, dar ceea ce gasesc ciudat este noul comportament ce vehiculeaza pe mijloacele media (facebook, instagram, twitter) atunci cand o celebritate face cunostinta cu eterna purtatoare de coasa. Odata semnalat acest lucru, in mediul online apar hoarde admiratori noi si vechi, de oameni devastati si profund indurerati. Numai ca, fara sa inteleaga, ei transforma totul intr-o manifestare grotesca si superficiala de doliu ce genereaza un val de sensibilizare fortata asupra oamenilor de rand. Care in mod ciudat sunt pusi in fata unei decizii: sa fie onesti si sa recunoasca ca in ciuda faptului ca este trist cand cineva moare, in principiu de fapt nu le pasa (ceea ce e destul de dificil de recunoscut intr-un subiect delicat ca moartea) sau sa participe la acest doliu fals.

Situatia este foarte ciudat de discutat si dezbatut, pentru ca multe din manifestari nu sunt constientizate, iar intentiile in exprimarea unei opinii in acest context sunt la fel de variate ca si oamenii care iau parte. Dar, dupa suficient timp si observatie, incep sa se arate tipare, tipare care sunt generate de societatea actuala si de valorile ce ne sunt oferite pentru consum. Poate ca pentru generatiile trecute valorile se dezvoltau altfel, dar pentru societatea de astazi majoritatea valorilor sau conceptelor noastre pot fi echivalente unui bun comercial, ce este oferit pentru consum. Si aici nu vreau sa insinuez existenta unui cabal nebun de oameni obsedati de dominatie globala, sau alte teorii conspirationiste, eu vorbesc de ceva mult mai simplu si care cateodata poate fi mult mai rau, profitul.

In general, in societatea actuala un om adult are doua parti intr-o zi – una de munca, in care produce banii, si alta de consum in care ii cheltuie si isi „reincarca bateriile”. Ceea ce eu gasesc fascinant este ca toata rutina asta e atat de bine introdusa in mintea noastra ca nu putem avea alt concept decat aceasta, si chiar ideea noastra de fericire devine un profit infinit care sa sustina un consum. Ce vreau sa subliniez este ca un om, odata ajuns in a doua parte a zilei, aceea de consum, va cauta ceva care sa nu il solicite fizic sau intelectual, lucru absolut normal pentru ca isi epuizeaza toate resursele la locul munca. Transpus in realitate asta inseamna ca o sa aibă nevoie de media, de „entertainment”  si se va uita la televizor/facebook/netflix etc. la ceva care il transpune intr-o lume diferita si pe placul lui/ei.

Toate astea au legatura cu setul de valori consumat de noi, deoarece aici capata importanta la ce se uita cel mai mult toata lumea, care este mediul preferat de a scapa de realitate, si automat furnizorii acestor servicii vor oferi mai mult din ce se cere. Regula e simpla iar ei, ca noi toti, sunt in cautarea profitului ce le sustin obiceiurile de consum. Dar acest consum excesiv media nu se traduce automat in consum de calitate, ci doar o rezolvare usoara a unei probleme imediate, ce atrage cu ea implementarea in masa a unor seturi de valori extrem de superficiale. Suficient de superficiale cat sa faca oamenii sa nu realizeze toate actiunile pe care le fac, sa nu detina filtrul critic al realitatii proprii, astfel incat sa reactioneze in mod pasiv si emotional la toate curentele induse, fie ele economice, sociale, culturale.

Un impact impresionant ce il poate avea asupra mintii este modul in care se transmite acest mediu. De exemplu, un film este in sine o experienta vizuala, in care absorbi informatia, te transpui in actiune si reactionezi pasiv la evenimente, de obicei comasate in doua ore. Vazut din perspectiva asta, devine foarte evident ca oamenii o sa inceapa sa isi dezvolte o gandire pasiva la evenimentele din jur, bazata pe raspunsuri emotionale, instinctuale, dirijate de un subconstient extrem de influentat de mediul pe care alegi sa il consumi.

Astfel daca te gasesti in postura mea, si te-ai saturat de actiunile superficiale oamenilor din mediul tau online sau offline, poate te va linisti ideea ca nu esti singurul si ca totul are o explicatie.