Guvernarea furiei sau cum să nu trăiești pe Facebook

Am văzut într-o zi cea mai precisă descriere a Facebook-ului, prin ochii unui adolescent: e aplicația aia unde se ceartă bătrânii. În doar câțiva ani, Facebook a ajuns monstrul umanității, unde oricine poate tăbărî în curtea altuia și își poate arunca gunoaiele acolo sub formă de cuvinte de cele mai multe ori imposibil de înțeles în orice limbă, fără nicio consecință, fără niciun deranj. Iar când oamenii pot face lucruri rele fără consecințe, de obicei nu prea ratează ocazia. În acest an de #statacasă, am fost martoră mult mai des la asemenea manifestări și am rămas cu gura căscată. Nu văzusem niciodată atâta furie, atâtea conspirații, atâta prostie adunată la un singur scroll. Inimaginabil de multă prostie. M-am întrebat de ce este atât de apetisant pentru oameni și de ce îi mănâncă degetele de înverșunare când văd pe Facebook ceva care îi gâdilă într-un loc greșit.


Am cercetat îndelung internetul ca să găsesc răspunsuri; ca orice research amănunțit, am întrebat două persoane, m-am uitat la două clipuri pe Youtube și am ajuns la adevărul absolut. Iar adevărul absolut este, sunt sigură că nu ghiciți, capitalismul. De aici pornesc mai multe ramuri, mai multe capete ale himerei.


Nu știu dacă informația asta este ceva nou sau dacă a menționat-o cineva în The Social Dilemma, dar obiectivul principal al Facebook-ului este profitul și va ridica și statui corporațiilor care îi plătesc reclamele, dacă e nevoie. Facebook nu este făcut pentru oameni, pentru că oamenii nu îl plătesc. Oamenii sunt doar moneda de schimb. Așadar, scopul lui este să aibă cât mai mult trafic, ca să ruleze cât mai multe reclame pe o perioadă cât mai lungă de timp, iar atenția oamenilor să fie traficată celor care plătesc cu bani reali. Contează calitatea omului când tu ai nevoie doar de atenția lui? Contează ce scrie? Contează calitatea conținutului sau veridicitatea lui? Nu, trebuie doar ca lumea să îl vadă. Și ce credeți că circulă cel mai mult, mai rapid și are cel mai mare engagement posibil? Să fie oare textele controversate, care instigă, care fac apel la emoții și creează sentimente puternice în mintea cititorului? Care au cea mai mare probabilitate de a stârni reacții? Cred că e de la sine înțeles că e vorba de reacții negative, nu am văzut nicăieri pe Facebook ca oamenii să se sufoce unii pe alții cu iubire și complimente.


Facebook îți arată mai întâi și mai des postările despre care știe că îți vor stârni o reacție emoțională. Deși ne place să credem că suntem oameni școliți, raționali, educați și satisfăcuți intelectual și că noi nu cedăm unei asemenea momeli ieftine și nu vom răspunde, nu ne vom certa pe internet, realitatea este la polul opus. Pe Facebook mereu există un clickbait, mereu există o postare concepută special pentru noi, care să ajungă să apese exact butoanele potrivite și mereu există teme pe care nu le cunoaștem asupra cărora să ne dăm cu părerea. Mulți oameni suferă în această perioadă, nu mai primesc nici puținul pe care îl primeau înainte în schimbul muncii lor. Le e greu să o scoată la capăt și ultimul lucru de care au nevoie este să fie provocați în timpul liber. Ei ce credeți că vor face puși în fața tentației de a-și vărsa năduful?


Iar asta mă duce la al doilea cap al himerei: prin algoritmul lui de a pompa postările cu potențial conflictual, Facebook îi dă omului care deja suferă oportunitatea perfectă de a-și refula toată furia și toate frustrările într-un loc în care e complet liber să o facă, fiindcă acolo nu îi dă nimeni cu lopata în cap. Nici nu contează ce anume îl supără, orice postare care are un potențial cât de mic de a-l deranja o să-i declanșeze impulsul de a riposta. Proiectează toate supărările lui împotriva unei persoane pe care nu o cunoaște, despre care nu știe nimic și nici nu îl interesează, cu privire la un subiect despre care nu știe nimic… și nici nu îl interesează. Mai ales în 2020, oamenii au fost furioși. Li s-au dat peste cap viețile care în mare parte oricum nu erau prea grozave iar efectele se văd. Fiindcă suferă, se cred îndreptățiți să-i facă și pe alții să sufere. Sunt convinși că atitudinea asta e justificată de toate nedreptățile care li se întâmplă. Și mereu e vina altcuiva.


Un alt ingredient în supa asta de bolovani sunt oamenii care mi se par cei mai toxici de pe internet. Dacă Facebook este o companie bazată pe profit pe care l-ar obține în orice mod, dar fără să se murdărească personal pe mâini, dacă majoritatea oamenilor reacționează fiindcă ceva ce nu înțeleg le creează o emoție negativă care le trezește furia acumulată, ei bine, acest tip de om este combinația fatală dintre cei de mai sus. El observă algoritmul, știe ce ar trebui să facă și devine complice. El are și furia acumulată a omului obișnuit, dar vrea și nițel din profit. Este complicele Facebook-ului și instigatorul cititorului, în scopul de a aduna atenția pentru el. Astfel, în mod intenționat va compune texte cât mai scandaloase, cu cuvinte cât mai grele și exagerate, va ridica un eveniment sau un lucru cu care nu este de acord la niște proporții grotești, doar-doar va scandaliza și pe ceilalți. E rețeta perfectă: pe cei care sunt de acord cu el îi va înverșuna împotriva dușmanului comun, iar pe cei care nu sunt de acord cu el îi va înverșuna chiar împotriva sa. În orice caz, instigatorul va primi engagementul pe care conta. De ce spun că e cel mai toxic? Pentru că face parte dintre „victimele” Facebook-ului, dar vrea și să profite de algoritmul agresorului lui, fără să-i pese că așa contribuie la propagarea furiei. E ca prizonierii din lagăre pe care îi puneau să-i păzească pe ceilalți prizonieri: deși sunt în aceeași situație, primii vor profita aproape întotdeauna de iluzia puterii și îi vor agresa pe semenii lor.


De ce am scris toate astea? Pentru că eu nu vreau să fac parte din aplicația aia unde se ceartă bătrânii, nu vreau nici să cedez manipulărilor emoționale nesimțite și cu atât mai mult nu vreau să mă înfurii. Facebook creează pe internet o guvernare a furiei. Imaginați-vă că mulți oameni nu deschid altceva în timpul lor liber. Pentru ei, e sursa a tot ce știu. Dar Facebook nu e sincer, nu e nici nesincer și nu are emoții. Singurul motiv pentru care acest algoritm este cel care are succes este acela că noi îi permitem. Noi suntem cei care reacționăm emoțional și ne lăsăm manipulați. Dacă nu ne-ar atinge toate prostiile, ar dispărea. Nu ar trebui să fie un lucru normal să agresăm verbal alți oameni fără nicio consecință. Pe alții nu-i pot schimba, dar pot îndemna să trăim în viață reală. Acolo unde trebuie să fim civilizați unii cu alții și să ne controlam emoțiile, că de aia suntem înzestrați cu rațiune. Eu aș lua-o pe urma adolescenților și aș lăsa în 2010 aplicația asta, acolo unde ar fi trebuit să rămână. Acum a ajuns să aibă prea multă putere… pentru că ne controlează emoțiile. Ne credem liberi, dar dependența de furie nu face decât să ne țină în lanțuri.

Societate

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: