Good Omens – o odă divină adusă semnelor bune

DSC00825

„Good Omens” (Terry Pratchett și Neil Gaiman) este cel mai britanic text scris vreodată despre Apocalipsă. Pe lângă faptul că am citit întreaga carte cu gândul în accent britanic, și umorul este unul profund englezesc, ceea ce pe mine m-a făcut de prea multe ori să râd cu voce tare, nu doar să mă amuz în mintea mea, lucru care nu prea se întâmplă atunci când citesc.

Pe scurt, un înger pe nume Aziraphale și un demon pe nume Crawly, apoi Crowley, trimiși pe Pământ să-și bage nasul în treburile oamenilor astfel încât să-i determine să facă lucruri bune, respectiv rele, încearcă să oprească Apocalipsa pentru că s-au atașat prea mult de Pământ și toate bunătățile lui și nu vor să dispară. Crowley primește sarcina de a duce pe Pământ bebelușul Antihrist și de a-l plasa la familia unui politician american, înlocuind bebelușul lor. Doar că are loc o succesiune de încurcături și bebelușul Antihrist este ușor rătăcit în altă parte.

De la acest amănunt pornește o poveste care poate fi citită cu două perechi de ochi: pe de-o parte este o poveste foarte amuzantă și isteață despre îngeri și demoni, copii, cei patru motocicliști ai apocalipsei, vrăjitoare, vânători de vrăjitoare, Antihrist și viețile lor în ultima săptămână a planetei, iar pe de altă parte este o poveste foarte amuzantă și isteață despre umanitate, liber arbitru, conceptele de rău și bine și linia foarte subțire dintre ele, nature versus nurture (natură versus educație) sau ideea de destin care ne este scris, independent de ceea ce gândim și facem (planul inefabil al lui Dumnezeu care culminează cu sfârșitul lumii aproape că e personajul principal).

Unul dintre citatele mele preferate e chiar între primele pagini ale cărții și cred că e una dintre cele mai bune reprezentări ale unei idei care e menită să aibă 3 rânduri într-o relatare haioasă a unei povești biblice, dar care deja începe să îți pună întrebări:

“Funny thing is,” said Crawly, “I keep wondering whether the apple thing wasn’t the right thing to do, as well. A demon can get into real trouble, doing the right thing.” He nudged the angel. “Funny if we both got it wrong, eh? Funny if I did the good thing and you did the bad one, eh?”

[„Amuzant e că,” a spus Crawly, „mă tot întreb dacă chestia cu mărul nu cumva a fost un lucru bun. Un demon poate să intre în mari belele dacă face lucruri bune.” Îl înghionti pe înger: „Ce amuzant ar fi să fi făcut amândoi exact pe dos, nu? Eu să fi făcut un bine, iar tu să fi făcut un rău, așa-i?”]

Contextul este că demonul Crawly a fost cel care a ispitit primii oameni să mănânce mărul interzis, iar îngerului Aziraphale i-a fost milă de ei atunci când au fost alungați din Eden și le-a dăruit sabia lui înflăcărată pentru a se apăra pe Pământ. Până la urmă, toate astea nu fac parte din planul inefabil? Dumnezeu a făcut oamenii curioși, însă a pus un pom interzis exact în grădina lor. Oamenii au mâncat din el fiindcă au fost ispitiți, împotriva voinței lui Dumnezeu, sau totul face parte din planul pentru omenire? Demonul a făcut un lucru rău, sau un lucru bun care trebuia să se întâmple?

 It may help to understand human affairs to be clear that most of the great triumphs and tragedies of history are caused, not by people being fundamentally good or fundamentally bad, but by people being fundamentally people.

[Ca să înțelegem mai ușor treburile oamenilor, este bine să știm că majoritatea victoriilor și tragediilor din istorie au fost cauzate nu de oameni care sunt în esență buni sau în esență răi, ci de oameni care sunt în esență oameni.”]

Nu există oameni numai răi sau numai buni, pentru că sunt concepte abstracte rezervate raiului și iadului, oamenilor le este rezervată umanitatea. Pe parcursul cărții mi se pare un detaliu interesant faptul că Aziraphale și Crowley au trăit atât de mult printre oameni (aproape 6.000 de ani) cu misiunea de a-i influența, încât au ajuns ei înșiși să fie influențați de umanitate, dar nu ar spune niciodată asta cu voce tare.

Apropo de asta, încă un citat care mi s-a părut demn de reținut:

…when he’d felt like sending a message back Below saying, Look, we may as well give up right now, we might as well shut down Dis and Pandemonium and everywhere and move up here, there’s nothing we can do to them that they don’t do themselves and they do things we’ve never even thought of, often involving electrodes. They’ve got what we lack. They’ve got imagination. And electricity, of course. One of them had written it, hadn’t he… “Hell is empty, and all the devils are here.”

[voia să trimită un mesaj în Adâncuri să le spună, „uite, putem să renunțăm de pe acum, putem să închidem de tot și Cetatea Dite*, și Pandemonium**, totul, și să ne mutăm și noi aici, pentru că nu mai e nimic ce le putem face noi și să nu-și fi făcut deja ei înșiși; fac lucruri la care noi nici nu ne-am gândit, care de multe ori implică electrozi. Au ceea ce nouă ne lipsește: au imaginație. Și electricitate, desigur. Unul dintre ei chiar a scris, parcă… „Iadul este gol și toți diavolii sunt aici.”]

* Cetatea Dite – din „Divina comedie”, a lui Dante, cetatea de graniță a iadului, unde sunt pedepsite păcatele de răutate conștientă

** Pandemonium – din „Paradisul pierdut”, al lui John Milton, capitala Iadului

Și ca să nu vă plictisesc teribil cu citate, mai redau unul singur la final, care mi se pare că e reprezentarea perfectă a cauzei întregii povești:

“What will happen to the child if it doesn’t get a Satanic upbringing, though?” said Aziraphale.

“Probably nothing. It’ll never know.”

“But genetics—”

“Don’t tell me from genetics. What’ve they got to do with it?” said Crowley. “Look at Satan. Created as an angel, grows up to be the Great Adversary. Hey, if you’re going to go on about genetics, you might as well say the kid will grow up to be an angel. After all, his father was really big in Heaven in the old days. Saying he’ll grow up to be a demon just because his dad became one is like saying a mouse with its tail cut off will give birth to tailless mice. No. Upbringing is everything. Take it from me.”

[„Ce se va întâmpla cu copilul dacă nu e crescut în spirit satanic, oare?” a spus Aziraphale.

„Probabil nimic. Nu va ști niciodată.”

„Dar e în genele lui …”

„Nu-mi spune mie de gene. Ce legătură au?” a spus Crowley. „Uită-te la Satana. A fost creat înger, a ajuns să fie Prințul Întunericului. Chiar, dacă vrei să vorbim de genetică, poți la fel de bine să spui că va ajunge înger când va crește. Până la urmă, tatăl lui era cineva în Rai în vremurile apuse. Să spui că va deveni demon doar pentru că tatăl lui a devenit demon e ca și cum ai spune că un șoarece cu coada tăiată va naște șoricei fără coadă. Ascultă-mă pe mine.”]

 Nu cred că are rost să spun că e una din cărțile mele preferate. Citatele filosofice de mai sus aș vrea să le compensez și cu unele dintre cele amuzante, dar din motive practice (am auzit prin târg că după 600 de cuvinte se pierde atenția cititorului, iar eu am depășit deja dublul) am ales să le evidențiez prin fotografii ce le puteți găsi pe Instagram.

Anul trecut a fost bucuria mea să aflu că s-a făcut și un serial aproximativ fidel cărții, cu același nume, cu David Tennant și Michael Sheen în rolurile principale. Îl găsiți pe Amazon sau pe undeva pe o anumită listă de fișiere (wink).

Ce recomandăm

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: