Nimeni nu este dator să ne facă dreptate

justitia-2597016

Dreptatea este un concept larg dezbătut de la filosofii lumii antice încoace, dar care în esență presupune ca fiecare om să primească ceea ce i se cuvine și să îi fie respectate drepturile. Sună simplu, corect, echitabil. Doar că viața înseamnă mult mai mult decât concepte abstracte discutate și definite de intelectuali; viața înseamnă a fi uman, cu tot geniul și slăbiciunile minții umane.

De mai multe ori decât ne-ar plăcea să credem, suportăm și suferim nedreptăți create prin evenimente care credem că nu se află în controlul nostru. De la fel de multe ori, sperăm să ni se facă dreptate, să se echilibreze balanța, să se întoarcă roata și către ceea ce ne-a nedreptățit.

Avem speranța că un lucru nedrept care ni se întâmplă are un echivalent diametral opus în Univers și că ceea ce ne-a făcut rău va suporta consecințele, fără să fie necesară intervenția noastră. Aruncăm frâiele dreptății în aer, cu nădejdea că le va prelua cineva. Dar asta nu se întâmplă, iar noi sfârșim prin a trăi constant deziluzionați de faptul că dreptatea nu s-a făcut și nu se face niciodată.

De exemplu, având comunismul bine înrădăcinat în noi, ne așteptăm ca statul să ne facă dreptate. Statul, entitatea separată de oameni care trebuie să ne poarte de grijă, să ne asigure drepturile, să ne asculte toate ofurile și să se comporte exact cum avem noi nevoie la un moment dat. Când statul dezamăgește, pentru că teoria arareori are legătură cu practica, sărim ca de pe jar.

Ne plângem, nemulțumiți de nedreptate, dar mergem mai departe în același mod. Totuși, statul ca entitate salvatoare a individului nu există. În primul rând, el nu e creat ca să asigure nevoile individului, ci nevoile generale, care de foarte multe ori nu se suprapun. În al doilea rând, el este alcătuit tot din oameni, iar oamenii nu sunt drepți, sunt supuși greșelii și manipulării. La fel cum preocupările noastre zilnice sunt strict individuale, așa sunt și cele ale oamenilor ce alcătuiesc Statul.

Veți spune că ei au ales să fie în slujba poporului și au o datorie. Da, în cărțile de teorie politică. În realitate, această intenție nu există. Nu trebuie să ne petrecem viața plângându-ne că nu se aplică teoria și asumându-ne condiția de victimă. De câte ori aplicăm noi teoria în viețile noastre? Câți dintre noi își știu pe de rost codurile de etică și deontologie ale profesiei și le aplică cu sfințenie indiferent de orice? Ei bine, și oamenii Statului sunt aleși tot dintre noi. Nu sunt nici mai inteligenți, nici mai altruiști, nici mai înțelepți. Sunt reflexia noastră. Doar că efectele acțiunilor lor sunt mai evidente.

Dreptatea este un concept ideal. Nici măcar legile nu sunt făcute cu scopul de a fi drepte. Asta pentru că dreptatea este subiectivă atât timp cât poate fi interpretată. Uitați-vă de exemplu la câtă ostilitate există între oameni pe internet numai pentru că unii cred că dreptatea se află în egalitate, iar alții cred că dreptatea se află în echitate. Ca să nu mai spun că oamenii dau definiții diferite conceptului de egalitate. Deci, cine are dreptate? Cine decide?

Ne plângem de nedreptate pentru că nu vrem acceptăm responsabilitatea deciziilor noastre. Prin fapte, ne adaptăm și facem zilnic alegerea de a continua viața așa cum este ea, cu abuzuri, cu sacrificii, pentru că alternativa este indezirabilă. Prin vorbe, în schimb, suntem apostolii dreptății (dar ai dreptății personale, subiective). Denunțăm abuzurile, ne plângem de lucrurile care nu merg bine, de instituțiile corupte, de oamenii răi și nesimțiți, de hoți, de vecinii care fac gălăgie, de polițiști părtinitori, de angajatorii abuzivi, de oamenii care ne împing la magazin, de medicii care iau mită, de preoții care fură de la oameni, de profesorii care nu își fac treaba, de miniștrii proști, de judecătorii fără suflet, de avocații care apără criminali, de contabilii care măsluiesc cifre, de oamenii de afaceri care sunt prea opulenți, pentru că, nu-i așa, fiecare dintre noi ar face toate aceste lucruri mai bine. Dar nu le facem pentru că avem justificări personale pe care nu ar putea altcineva care nu a trecut prin aceleași lucruri să le înțeleagă.

Cu cât acceptăm mai repede că nimeni nu este dator să ne facă nouă viața plăcută și corectă după standardele noastre, cu atât ne vom elibera mintea mai rapid. Toți suntem oameni și toți luăm decizii prin care sacrificăm exact atât cât suntem dispuși să sacrificăm. Unii sunt mai răi și mai corupți decât alții pentru că au ales să sacrifice mai multe. Unii își sacrifică umanitatea și orice urmă de morală pentru un strop de putere. De la astfel de oameni avem noi pretenții să aibă grijă de noi?

Așteptarea de a se face dreptate, urmată de dezamăgirea constantă că ea nu vine, ne stoarce și pe noi de suflet. Ușor, sentimentul de victimă începe să ne creeze justificări pentru niște fapte contra bunului-simț. Doar că acestea nu se îndreaptă către cauza dezamăgirii, ci, cel mai adesea, către oamenii din jurul nostru. Suntem un pic mai răi, ne enervăm un pic mai repede, încălcăm reguli un pic mai ușor, avem un pic mai puțină răbdare și suntem un pic mai puțin dispuși să îi ajutăm. Până la urmă, pe noi cine ne ajută?

Și așa ajungem să fim răi unii cu alții, pentru că toți avem un dușman comun abstract. Cu toții suntem niște don Quixote. Și atunci, nu ar fi mai bine pentru toată lumea să acceptăm că noi suntem singurii datori să ne facem viața cât mai bună, în contextul în care ne aflăm și cu resursele pe care le avem? Sau, alternativ, să luptăm să modificăm contextul, dacă nu îl putem accepta?

În loc să vedem în toți ceilalți un dușman, nu ar fi mai eficient să îi înțelegem, să îi ajutăm, să fim noi uniți între noi, în loc să avem mereu așteptări de acolo de unde nu vin? Să înțelegem că fiecare trece prin același proces al gândirii care ne transformă în niște bombe cu ceas care vor exploda de furie? Să trăim noi drept în loc să așteptăm dreptatea?

Opinii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: